Singură încerc să-mi parcurg drumul bine,
Cu zâmbet să-mi pansez durerea grea.
Pe cel ce îl întâlnesc să-l duc cu mine
Şi din a mea putere îi voi da.
De cunoscuţii ce-i aveam odată
O clipă viaţa m-a cam rătăcit.
Tot caut să-i găsesc şi parcurg roată
O rută ce m-aleargă înzecit.
Dar caut şi mă lupt să-i ţin cu mine
Până în clipa când ne-om revedea.
La întrebare să îţi răspund bine
Şi mândru tu să fii de viaţa mea.
Va veni clipa revederii
Când faţă-n faţă la taclale om sta.
Şi îi vom da liber durerii,
Pocalul fericirii vom gusta.
La întrebările ce îmi vei pune
Vreau să-ţi dau doar răspunsul potrivit.
A noastră dragoste nu va apune,
Departe dacă am fost ,nu ne-am dorit.
Mereu cu fruntea sus în a mea cale
Mă-ntreb cum ai vrea pasul a-l muta.
Şi-mi şterg de pe al meu chip întreaga jale
Ştiind că tot ce fac azi, te va bucura.
2 comentarii:
Foarte frumoasa poezia.Astept si eu clipa revederii ,cand vom putea sta la taclale dragul meu Nelu.
O imbratisare calda pentru tine draga Mari.
Cred ca noi toti de aici traim cu aceasta speranta Adriana...Pana atunci incercam sa ne urmam drumul cat mai bine,pentru ca ei cei de sus care ne privesc sa zambeasca,sa fie mandrii de noi.Te imbratisez!
Trimiteți un comentariu