DRAGOBETELE

Strălucesc în miez de noapte

De te uiţi pe la ferestre,

Ochi ce iscodesc şi şoapte

Spuse de glasuri măiestre.

Fetele vor ca să ştie

În astă noapte din an,

Ce flăcău va fi să fie,

Căutându-l în prim plan.

Obosind să tot privească

Pe poteca satului,

Busuioc pun să rostească

Figura bărbatului.

Chicotind ,sub mândre perne

Reginele odăilor,

Printre degete+şi vor cerne

Chemarea flăcăilor.

Capul pun să-l odihnească,

Somnul îl ademenesc,

Încercând să povestească

Despre zeul omenesc.

Şi când va cânta cocoşul

Pe uluca gardului,

Vor fugi către frumosul

De pe vârful dealului.

Cu feţe îmbujorate

Vor vrea a îi arăta,

Cât sunt ele de gătate.

Şi-un sărut de  pot fura

Legământul se va face

Colo în văzul tuturor,

O nuntă parcă se coace,

Zeul rămâne dator.

Este numai fericire,

Voie bună ,cântec mult,

Astăzi mândra omenire

Dragostea o face scut.