Paşii mă poartă pe alei pustii,
Tristă te chem lângă mine.
Te caut în zadar ştiu că n-ai să vii
Şi plâng cu dor dupa tine.
De ploaie mă fac,tu soare îmi eşti,
Mă luminezi şi mi-e bine.
Te regăsesc printre poveşti,
O clipă mai stai cu mine.
Când mare de lacrimi lovesc cu putere,
Nisip eşti spre a aduna,
Tot ce din mine arunc fără vrere,
Alungi furtuna mea.
Îngheţ dacă sunt ,mă ningi cu blândeţe,
În albul veşmânt cu drag m-oi găta,
Să încălzeşti a mea tinereţe
Şi gerul mi-oi alunga.
Căldură mă fac,tu zâmbet îmi eşti,
Te văd permanent lângă mine,
Urci spre-a coborî
scările cereşti
Rămâi,mă veghezi şi mi-e bine!
5 comentarii:
Imi este asa de dor de Nelu,ca nu mai pot.Ma sufoc de dor...Stiu ca este aici cu mine si ma vegheaza.Dar..nu mai pot...Ma regasesc in versurile tale.Frumoase,foarte frumoase.Pup.
ce frumos,nu am cuvinte sa pot comenta aceste versuri...superbe,felicitari Mari.
Multumesc dragele mele,maine o sa merg la conferinta de presa organizata de "Exista viata dupa doliu" si am mari emotii...sunt "certata" cu camerele de filmat...ma fac sa raman muta.Am nevoie de multa energie pozitiva,sa fiti alaturi de mine va rog!
Gandul meu te va insoti,ai incredere si totul va fi bine,te pup,bafta.
Sunt si eu alaturi de tine.Te pup.
Trimiteți un comentariu