Mi-e inima sită prin care pătrunde
Lumina trimisă din planul
astral.
Şi paşii mă poartă astăzi
oriunde
Să mă ascundă de-al sorţii
pumnal.
Ce îmi lipseşte, tu ai luat cu
tine
În eternitate ,spre a-ţi
aminti
De feeria clipelor senine,
De care nu vrei a te despărţi.
Şi câteodată te opreşti în
cale,
Privirea spre mine duios ţi-o trimiţi.
Cu a ta lumină îmi topeşti
din jale,
Mă faci să zâmbesc la a tale
dorinţi.
Părţile lipsă se transformă în
ferestre
Pe care căldura pătrunde.
Mesaj coborât din înalturi celeste
Mă îndeamnă tristeţea a mi-o
ascunde.
Zâmbesc fără voie şi îmi
alung vina
Ştiind că eşti fericit.
Te-nvăluie în ceruri de-a
pururi lumina
Şi până am să vin ,rămâi
liniştit!
8 comentarii:
Frumoase si emotionante versuri,stiu cat dor iti mistuie sufletul...stiu cat de greu trebuie sa-ti fie,dar stiu sigur ca Vali vegheaza asupra ta fiind mandru de tot ceea ce faci,te imbratisez.
Asa imi imaginez si eu Narcisa,dar asta nu ma face sa ma doara mai putin...Te imbratisez cu mult drag!
Trist ,foarte trist.se vede ca esti foarte afectata...Macar tu poti sa-ti strigi durerea si sa o scoti din sufletul tau prin poeziile tale frumoase.Asa te mai poti elibera...Traiesc si plang si eu prin versurile astea atat de frumoase...dar ,nu ma pot elibera de durerea care imi macina sufletul
...Va imbratisez pe toate.
Scrie ce simti Adriana sau ce ai vrea sa ii spui sotului tau,chiar daca dupa aceea arunci hartia la gunoi...In felul acesta te descarci...Sigur ca poti sa vorbesti cu noi sau sa imi trimiti gandurile tale pentru blog...Fa ce simti si cum simti in asa fel incat sa te simti putin mai linistita sufleteste.Te imbratisez!
Va imbratisez si eu dna.Adriana,o sa vedeti ca cu timpul veti invata sa traiti cu dorul in suflet...incercati sa va ganditi ca sotul dvs.va vede si nu vrea sa va vada asa,durerea dvs.il afecteaza si pe el,lacrimile dvs.ii fac lui rau...deci trebuie sa incercati sa fiti tare pt el...pt linistea sufletului sau...stiu ca e greu...dar chiar daca nu-l mai puteti vedea,atinge,auzi,fiti sigura ca el este langa dvs.
Narcisa draga nu mai imi spune dna ,nu sunt chiar asa de batrana,am 45 de ani.Va multumesc dragele mele.Nici nu stiu ce faceam,daca nu va gaseam...Va imbratisez cu drag.
Adriana draga,durerile si dorul nu vor disparea niciodata ci le putem alina cu poeziile Marilenei,cu un cuvant bun ce ni-l spunem una alteia cu o mangaiere chiar si virtuala ce ti-o trimit eu acum ...Te imbratisez strans!
Te imbratisez si eu draga Lili.Stiu ca durerile si dorul nu vor disparea niciodata...
Trimiteți un comentariu