Dar vai! Săgeata adânc în inimă pătrunse
Şi norul de tristeţe pe loc mă-nvălui,
Căci iată ,ai uitat cum gândurile ascunse
Ca pe-o carte deschisă eu pot a le citi.
Se-ntâmplă să-mi apară uitându-mă în fântână
Un film ,în apa vieţii a mi se derula...
Imagini se succed cu viteză nebună
De parcă-n altă viaţă am fost altcineva.
Ce legătură oare ni s-a făcut stăpână,
De vieţi şi vieţi la rând venim spre a ne –ntâlni?
Ne sprijinim pe cale şi ne ţinem de mână,
Trăim cu drag prezentul ce-n veci va dăinui.
Chiar de ne uităm chipul, apare o întâmplare
Şi într-un punct anume noi ne vom regăsi,
Să ne mirăm ...cum oare trăim aceeaşi stare!?
Murim spre a renaşte şi-n veacul ce va fi.
Mereu mână în mână cu zâmbet vom străbate,
Furtunile ce spală noroiul din trecut.
Şi vrem să uşurăm sufletul de păcate
Făcute peste timp, de chipul cel de lut.
Un comentariu:
Frumoase versuri,de multe ori si eu simt ca am mai fost in acel loc sau am mai facut acel lucru...te imbratisez Mari si multumesc ca ne incanti cu minunatele tale versuri.
Trimiteți un comentariu