6 octombrie 2013

Cum reusiti sa treceti peste ani?

Astazi mi-am dat jos scutul din zale si am ramas numai cu sufletul plapand la vedere,carpit pe ici pe colo se incapataneaza sa vibreze si sa va caute.Va vorbeste fara sa gandeasca la ce vor spune unii si altii asa cum a facut-o mereu sincer si cu tot ce are la vedere.
A u trecut cinci ani si jumatate de cand o radacina i-a fost smulsa din pamantul vietii,luand cu ea si particele din acest pamant ,particele ce nu pot fi inlocuite niciodata.Cum au trecut nici eu nu stiu,sunt cumva blocata acolo,intre doua lumi si nu am notiunea timpului vostru,nu stiu cum trece....Stiu doar ca desi am acceptat ca aceasta este realitatea mea,ca fac parte din ea,m-am obisnuit sa fac totul singura si cu aceasta dureroasa singuratate,iscate de nicaieri furtunule vin si pleaca.
Acum razi si in secunda doi se poate produce ceva care iti fura zambetul si iti asterne peste chip o masca trista.Greu de inteles pentru cei din jur,de foarte multe ori interpretata gresit, pune intre noi si ei o bariera nevazuta.Lovit inca o data in durerea ta pastrezi aceasta distanta,constient fiind ca nimeni nu poate simti ce simti tu,ca nu pot trai cu aceste stari schimbatoare ale tale,ca ei fug de tristete si de lacrimi.
Stim ca este mai comod sa fugim,decat sa incercam sa intelegem si mai ales sa ajutam.
Ar fi atat de simplu,nu ar necesita mare efort sa intinzi o mana, sa oferi un umar ,sa spui”sunt aici,sunt langa tine,aceasta stare va trece”.
Si faci un pas inapoi,cu gandul ca nu vrei sa impovarezi pe nimeni,te retragi si incerci sa „te vindeci „ singur.Dumnezeu sa iti dea puterea sa o poti face de fiecare data!
Tocmai pentru ca traieste toate aceste zbateri sufletul meu va cauta,va este aproape,se roaga pentru linistea voastra si va asculta...Este mereu aici dornic sa fie de ajutor.Voi ce simtiti?Cum reusiti sa treceti peste ani,peste durere?


8 comentarii:

Lili spunea...

Bine ai revenit Marilena!M-as bucura ca frigul de afara sa ne adune iar pe toate la "gura sobei"si sa povestim!Eu raspund "prezent"!
Va imbratisez cu dor!

Adriana spunea...

Sufletul meu este alaturi de al tau ,draga Mari.Te inbratisez strans si as vrea sa pot sa iti alin durerea .Cum am reusit sa trec peste durerea mea? Nici eu nu stiu cum am fost asa de puternica in fata acestei dureri groaznice.Voi ati fost alaturi de mine tot timpul,si va multumesc mul
t.Acum a trecut un an si aproape trei luni de cand Nelu este printre ingeri.Pot sa spun ca este greu si acum si v-a fi greu pentu totdeauna.Nimic nu v-a mai fi la fel cum a fost odata.Totusi am inceput asa usor sa zambesc si eu,sa am si zile mai frumoase...M-au ajutat mult fetita mea draga si parintii mei care sunt tot timpul alaturi de mine.
Va pup si va imbratisez pe toate.



















Narcisa spunea...

Ai descris exact ceea ce simt si eu,parca imi citesti in suflet...indiferent cati ani vor trece,retraiesc acea zi...clipa...dorul este din ce in ce mai mare,m-am retras si incerc sa-mi revin asa cum bine spui,D-zeu si locul de odihna al mamei imi dau putere si liniste...va imbratisez si eu cu mare dor si dragoste.

Nuti spunea...

Am simtit intr-o imbratisare cea mai mare BUCURIE ,,,si te strangeam in brate ..atat de tare ca nu voiam sa -ti mai dau drumul ...si era ATAT DE BINE ...atat de BINE ca ai VENIT INAPOI ...era o BUCURIE IMENSA ,O FERICIRE SI O PACE IN SUFLET incat nu am realizat ca de fapt era doar un VIS...
Strabat cu greu ...o biata viata infirma
...printre ceilalti..AM OBOSIT!

Nuti spunea...

Visul de azi noapte cu cosmin :Am simtit intr-o imbratisare cea mai mare BUCURIE ,,,si te strangeam in brate ..atat de tare ca nu voiam sa -ti mai dau drumul ...si era ATAT DE BINE ...atat de BINE ca ai VENIT INAPOI ...era o BUCURIE IMENSA ,O FERICIRE SI O PACE IN SUFLET incat nu am realizat ca de fapt era doar un VIS...
Strabat cu greu ...o biata viata infirma
...printre ceilalti..AM OBOSIT!

mariperijoc spunea...

Am avut o mare bucurie sufleteasca sa va gasesc aici...am incercat sa va raspund inca de ieri dar nu am reusit(calculatorul nu m-a lasat)
Cred ca fiecare dintre noi are un moment cand oboseste,dar nu esti singura Nuti...noi suntem aici.Cosmin stie ce ai in suflet si de aceea a venit sa-ti dea o imbratisare.Se apropie "Valul de lumina" draga mea,sa aprindem si noi stelele pe pamant pentru ca ei sa ne zambeasca din cer.
Voi fi ocupata cu organizarea evenimentului dar categoric voi sta si "la gura sobei " alaturi de voi

mariana spunea...

Draga Marilena,nu am fost demult pe blogul tau"m-am retras sa ma vindec singura".Ma regasesc perfect in rindurile scrise de tine.Sunt aici "sa-ti intind mina",nu esti singura.Suntem aici toate prietenele de suferinta.Dumnezeu sa ne dea putere sa mergem mai departe.

mariperijoc spunea...

Ma bucur de vizita ta Mariana.Inteleg acel sentiment de "retragere",o fac si eu uneori...prefer sa ma inchid undeva sa nu mai fiu vazuta,sa nu se citeasca cumva pe fata mea ceea ce simt...Nu este o buna miscare,ne face mai mult rau dar avem si astfel de momente.Eu cred ca cel mai bine ne-ar face sa discutam cu cineva,sa simtim ca cineva ne asculta ,ne sustine si ne este aproape.Te imbratisez Mariana,mi-ai facut o mare bucurie!