Trăim în timpul cel cuprins de boală,
Ne molipsim pe repede alergând.
De parcă răul ne-a trimis la şcoală
Să-i fim elevi în faptă şi în gând.
Să căutăm în orice întâmplare
Un scop dosit de el pe undeva,
Temându-ne de-a vieţii provocare
Ne ascundem după porţi din mucava.
Am uitat vorba simplă a întrebării
Şi o tot luăm pe drumuri ocolite,
În minte cu mulţime de scenarii
Născute din idei preconcepute.
De-am sta o clipă privind în oglindă,
Faţa hidoasă ne-ar înspăimânta.
Şi-am căuta în noi într-o firidă,
Lumina ascunsă ce ne va încânta.
Căci frumuseţea rupe bariere,
Lumina sufletului, încălzeşte.
Şi tot ce-i rău văzut îndată piere,
Scânteia pură veşnic ne păzeşte.
Un comentariu:
Frumos
Trimiteți un comentariu