Astăzi poetul îşi îngână jalea,
Gânduri înalţă către univers.
În jurul său tot urlă nepăsarea
Dar nici un om nu s-a oprit din mers.
Când cineva i-o auzi cântarea
Pe coarda cea ascunsă rezonând,
Timid şi-o arăta şi el mirarea
Cum de i-a prins în pumn un simplu gând?
E fericit să-aducă alinare
Ştiind că plată nu primeşte-n schimb.
Trăirea lui e jerfă pe altare
Şi sufletul înconjurat de plumb.
Captiv în haina cea întunecată
Nu poate-n jur a arăta scântei.
Şi răbdător ,bucată cu bucată
Îşi va lăsa lucrările temei.
Un comentariu:
Frumos.
Trimiteți un comentariu