19 mai 2014

DE CE AI PLECAT?

Ne-am cunoscut cândva din întâmplare
Şi timpul cu nod dublu ne-a legat.
Iubirea ta de frate ca o floare
Mi-ai dăruit din sufletu-ţi bogat.

Am împărţit şi rele dar şi bune
Printre străini pe unde am plecat.
Şi am crezut că dorul mi-l vei spune,
Nu ai să-l ţii în tine încuiat.

Dar ai ales să pleci privind la mare
Şi gândurile-ţi  valul le-au purtat.
Te-ai rătăcit privind departe-n zare,
Ne întrebăm şi acum, de ce-ai plecat?

Priveşte o clipă-n urmă ce durere,
Râuri de lacrimi,multe întrebări,
La răsărit oare durerea piere,
Sau vom rămâne cu aceste stări?

Rămân atâtea fraze nerostite
Pe care noi am vrea să le-nnodăm.
Puţine zile ţi-au mai fost ursite
Şi de la noi nu putem ca să-ţi dăm.

Urmează-ţi drumul lin către visare
În barca îngerilor legănat,
Învăluit de dulcea albastra mare,

În linişte şi pace îmbrăcat.

3 comentarii:

mariperijoc spunea...

O alta poezie scrisa pentru Oana,in memoria celui care a fost Bogdan- Dani.Dumnezeu sa il ierte si celor ramasi sa le dea putere!

Narcisa spunea...

Amin.Este greu pt noi cei ramasi....dar cu ajutorul bunului D-zeu reusim sa mergem mai departe...

Lili spunea...

Dumnezeu sa-l ierte pe Bogdan-Dani!