Suflet, trup şi cuget

Murim în doruri multe în fiecare zi
Prin teama garnisită în inima de suflet…
Aşa poftă de sete înspre a Te iubi,
Cum dor neîmplinit ascunde al meu sunet.

Ce păcătoasă lume prin judecăţi nedrepte,
Atacă personalităţi ce nu-s ca ale lor!
Obligă minţile a deveni „corecte”
Criticând Designerul ce ne-a dat aşa zbor.

Atunci când o croială a unui om nu-ţi place,
Nu este un păcat că nu o îndrăgeşti…
Dar, te va bate Cerul când în design pui ace,
Căci tu judeci pe Cel ce te-a creat cum eşti.

N-am fost lăsaţi la fel şi asta este taina…
A nu ne-mpotrivi când altul simte acum,
Ce tu vei simţi poate, în vara ori în toamna
Altui an ce vine spulberând din fum.

Pătrunzătoare clipe în tainic de demult
Mi-au fost descoperite prin acte de spectacol…
Şi m-a durut carnal şi-am plâns cu mult mai mult,
Cu cât am înţeles că se numea miracol.

Nu ţineţi întristarea captivă în voi, care
Nu acceptaţi ce sunteţi, cu mai puţin ce-s alţii…!
Gândind că e greşit s-ai foc în exprimare,
Vă înşelaţi că-i bine a fi precum soldaţii.

Rostindu-ţi cugetarea, aşa cum eşti creat,
Domnu-ţi va zâmbi, tu ieşi din ipocrit…
Diverse simţăminte şi tot ce ai, El ţi-a lăsat
Şi le cunoaşte toate, căci şi El le-a trăit.

Şi a murit pe Cruce şi pentru a-l tău păcat,
Acolo El simţind tot ce simţim noi azi…
Cunoaşte şi te simte, căzut sau ridicat
Şi plânge odat’ cu tine când te loveşti şi cazi.

Domnul meu e mare, gigantic în iubire,
Iertare dăruind, doar să îL chemi cu suflet…
Mâhnire şi durere voieşte să aline,
Să-ţi cureţe trupul şi furtunosul cuget.

În suflet, trup şi cuget să strălucim mereu!
Eu nu scriu din poveşti sau reproduc pe unii…
Ştiu doar c-am fost atinsă adânc de Dumnezeu
Şi mi-a lăsat poruncă a învăţa nebunii.

Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi...
http://audioteca.citatepedia.ro/de.php?a=Adina-Cristinela+Ghinescu