Când
merg pe stradă nimeni nu mă ştie
Sunt doar un simplu trecător
Ce-mparte tuturor cu bucurie
Din zâmbetul
de muritor
Nimeni nu vede dincolo de zâmbet
Câtă durere,lacrimi şi nevoi
Şi nu aude al
inimii sunet
De trosnet rupt ,care separă doi…
Când
vremea trece nimeni nu mai ştie
Cum încă cineva de pe pământ
S-a înălţat cu bucurie
Spre stele călător ,doar cu un cânt…
Doar amintirea pare să plutească
Un val călduţ, îmbietor
În a mea inimă lasă să crească
Un sentiment profund,chinuitor.
Şi nimeni n-o să vadă niciodată
Decât
ce vreau eu a le arăta
Şi se vor mulţumi dorind să creadă
Cum toate sunt frumoase-n viaţa mea.
3 comentarii:
Foarte frumoase versuri,ai dreptate,nimeni nu vede ce-i in sufletele noastre...se spune ca omul care zambeste mereu ascunde de fapt o durere in suflet....uneori cand merg pe strada am tendinta de a ma uita la geamurile oamenilor si ma intreb,oare unii plang,alti rad,la unii este cearta,alti liniste....la unii bucurie,la alti tristete...
Foarte frumoasa poezia!Ma regasesc pe deplin in aceste versuri...am trecut de curind printr-un esec sentimental si imi este tare greu sa imi revin.Multumesc pentru aceste minunate versuri.
Multumesc pentru vizita si pentru apreciere Elena.Dumnezeu sa fie alaturi de tine si sa iti dea putere!
Trimiteți un comentariu