Miros de sarbatori...

Si iata ca a venit decembrie...miros de scortisoara si de mere coapte,miros de sarbatori si de bucurie...glasuri de copii fericiti,beculete colorate...bucurie...

Candva traiam si noi aceste stari,ne bucuram de febra sarbatorilor...acum am uitat cum este...privim mirati in jur la toata aceasta agitatie,nu ii intelegem rostul si nu ne putem integra acolo....

Ne intrebam ce ne ramane de facut,unii dintre noi ne dorim sa ne trezim in ianuarie tocmai pentru a nu mai simti aceasta furtuna sufleteasca,acest inghet care ne tine sufletul intr-o permanenta amorteala...Cei care au pierdut o persoana draga de curand sunt poate intelesi,priviti cu mila dar intelesi”Trec printr-un doliu...de aceea se comporta asa” si atat...un gand fugar plin de compasiune si repede in furnicar sa nu pierdem ceva...Ceilalti sunt total neintelesi...nimeni nu isi poate explica de ce isi schimba cineva expresia fetei de la o secunda la alta,impreuna cu gandul fugar sau imaginea ce i se perinda in minte nestiuta de nimeni...Pentru ce sunt zambitori si in secunda imediat urmatoare tristi sau cu ochii in lacrimi?

Ne straduim sa facem fata incercarilor,sa ne gasim noi ritualuri si sa incercam sa ne bucuram...dar pentru noi sarbatorile inseamna de acum o candela aprinsa pe masa,un scaun gol,un obiect cu care incercam sa inlocuim un om...amintiri...multe amintiri care ne aduc la lumina cascade de lacrimi si zambet...Nu stim cum sa ne bucuram...oricat ne-am dori sa o facem de dragul celor care ne privesc si ne vor binele,care ne vor zambind si bucurosi...in tandem cu toti ceilalti....

Multi dintre noi aleg sa se izoleze,sa inchida in urma lor o usa si sa ascunda in spatele ei toate aceste stari...chiar daca asta inseamna un permanent urlet de durere si un mare chin...si daca o fac (nimeni nu observa) ,o fac tocmai din multa dragoste pentru cei din jur...pentru a nu le stirbi nimic din magia sarbatorilor,pentru ca ei au dreptul sa se bucure de viata...pentru ca noi cunoastem durerea si ne dorim sa ii scutim pe toti din jur de ea...

Dar voi...voi cei care aveti in preajma o ruda sau un prieten care a pierdut pe cineva...nu fugiti de el,acum are nevoie mai mult ca niciodata de intelegere...nu va intristati daca nu il vedeti zambind ci bucurati-va daca va sta aproape convinsi fiind ca dincolo de masca impietrita si de numeroasele refuzuri va este recunoscator...pentru ca in intunericul din mintea si din viata sa voi dragii mei sunteti raza de lumina....steluta magica de Craciun...bucuria ca se simte inteles si apreciat...dar mai ales ca nu este uitat si ingropat odata cu cel plecat...

Daca vreti sa faceti un gest din suflet de sarbatori ,incercati sa fiti steaua magica a cuiva...si bucuria voastra sufleteasca va fi deplina si mult rasplatita candva....acolo...,pe ecranul vietii cand fiecare isi va urmari propriul rol...atunci veti fi mandri.

Voua tuturor celor care aveti chipul plin de tristete  va doresc ca Dumnezeu  sa va aduca in preajma ingeri cu chip de om,sa va panseze ranile din suflet si sa faca magia de a va trezi in ianuarie linistiti!