17 ianuarie 2013

UNEI FLORI(Lăcrămioara)



Copilă încă,la grea încercare
Şi-un amar test, a supus-o viaţa.
Şi s-a călit ,iar sufletul în floare
Cu-o mândră strălucire transforma.

Iar mai târziu pe chipul ca de înger
Şi-a întipărit un larg surâs.
Ca cei ce o privesc cu-n pas stingher
Să o compare cu ceva de vis.

Din cruda bătălie ieşi învingătoare
Cu mai multă putere ,spre a îl ajuta
Pe-un altul care-n suflet simte un foc ce-l doare,
Şi mâna îi întinde spre a îl ridica.

Căci toţi acei ce-n viaţă cu dorul sunt prieteni
Au învăţat pe-un taler total a se oferi.
Cu mare bucurie ajută acum pe semeni
Şi peste veac valoarea lor va dăinui.

4 comentarii:

Narcisa spunea...

Frumos...uneori nu-ti gasesti cuvintele pt a descrie ceea ce simti,las versurile tale sa-mi mangaie sufletul.

Adriana spunea...

Superba poezie.

mariperijoc spunea...

Multumesc dragele mele,eu sunt de parere ca nu am exprimat suficient de clar sentimentele mele de admiratie si recunostinta pentru aceasta "floare".Sufletul meu simte mult mai mult...
Va iubesc pe toate si va port zilnic in inima mea

Narcisa spunea...

Te iubescccccccc!!!!!!!!