Eram foarte bogată, dar nu ştiam
se pare,
Alergam ca noi toţi după
averi materiale.
Şi din voinţa sorţii sau
poate întâmplare,
Jumătate din mine porni pe-o
altă cale.
O caut în neştire în ceasuri
reci,târzii,
Nu-mi mai doresc nici banii ,nici
alte bogăţii.
Tot ce-mi doresc acum ar fi
ca să revii,
Am fost doar un pion în jocul
crud al sorţii.
Am obosit şi gândul lucid îmi
aminteşte
Că pot face orice ,dar n-am
să pot schimba.
Păşesc acum pe drumuri şi
dorul mă orbeşte,
Mi-e mersul gârbovit şi am
uitat vorba.
Vreau ca-n singurătate să pot
a mă ascunde,
Acolo ochiul lumii nu va
putea vedea.
Să las ca lacrimile de vor să
mă inunde
Până în clipa-n care piesa se
va-ncheia..
4 comentarii:
Superba poezie,cred ca noi toti cei ce am pierdut o persoana foarte importanta din viata noastra am da orice sa putem intoarce timpul...macar pt o clipa...
Adevarat ce spui draga Narcisa...daca am putea intoarce timpul...
Din nefericire am ramas numai cu amintirea...cand ii aveam aproape nu stiam cat de pretios este timpul...Multe imbratisari !
Sensibile versuri!Multumim Marilena!
Va srang la piept!
Trimiteți un comentariu