18 februarie 2013

PION ÎN JOCUL SORŢII





Eram foarte bogată, dar nu ştiam se pare,
Alergam ca noi toţi după averi materiale.
Şi din voinţa sorţii sau poate întâmplare,
Jumătate din mine porni pe-o altă cale.

O caut în neştire în ceasuri reci,târzii,
Nu-mi mai doresc nici banii ,nici alte bogăţii.
Tot ce-mi doresc acum ar fi ca să revii,
Am fost doar un pion în jocul crud al sorţii.

Am obosit şi gândul lucid îmi aminteşte
Că pot face orice ,dar n-am să pot schimba.
Păşesc acum pe drumuri şi dorul mă orbeşte,
Mi-e mersul gârbovit şi am uitat vorba.

Vreau ca-n singurătate să pot a mă ascunde,
Acolo ochiul lumii nu va putea vedea.
Să las ca lacrimile de vor să mă inunde
Până în clipa-n care piesa se va-ncheia..

4 comentarii:

Narcisa spunea...

Superba poezie,cred ca noi toti cei ce am pierdut o persoana foarte importanta din viata noastra am da orice sa putem intoarce timpul...macar pt o clipa...

Adriana spunea...

Adevarat ce spui draga Narcisa...daca am putea intoarce timpul...

mariperijoc spunea...

Din nefericire am ramas numai cu amintirea...cand ii aveam aproape nu stiam cat de pretios este timpul...Multe imbratisari !

Lili spunea...

Sensibile versuri!Multumim Marilena!
Va srang la piept!