Soarele deschide ochii
După o lungă hibernare,
Şi priveşte printre norii
De perdea strălucitoare.
Zâmbet larg trimite-n cale,
Bucurie tuturor.
Încălzeşte lungi covoare
Din pământul roditor.
Şi natura înviorată
Freamătă încetişor,
Cât priveşti cu ochii roată
Lumea pare un mărtişor.
Făurit cu măiestrie
În castelul dintre nori.
Şi trimis cu bucurie
Către simplii muritori.
El, zeul din depărtare,
Viaţă poate a le da.
C- o simplă rază de soare
De-i va binecuvânta.
Mecanismul se porneşte,
Anii duc în goana lor
Tot ce aici se pregăteşte
Cu umor şi cu mult spor.
Nimeni nu va încerca
Să-nţeleagă ce rost are.
Viaţa şi-o va dedica
Celui ce-i transmite o stare.
3 comentarii:
Foarte frumos martisor ! Va pup dragele mele.
Nu este un adevarat martisor si imi cer scuze fata de voi toate pentru asta.De miercuri am fost la pat din cauza gripei si nu am deschis nimic.Va doresc o primavara frumoasa,plina de soare in suflet si va daruiesc cate o bucatica din inima mea.
Adevaratul martisor esti tu ,draga Mari.Imi pare rau ca ai fost bolnava,sper ca esti bine acum...Te imbratisez.
Trimiteți un comentariu