Cu mers vioi sau paşi împiedicaţi
Mă îndrept privind mereu spre înainte.
Şi umerii îmi sunt împovăraţi
De încercări şi chiar de reci cuvinte.
Şi încercările mi-au activat un filtru
Care-mi separă dorul de căldură,
Adânc în suflet dacă vreau să intru
Dau drumul lung pe încă o scurtătură.
Şi prin retina sufletului meu
Văd lumea ce se-ntinde la picioare.
Să o înţeleg îmi este tot mai greu,
Ea se grăbeşte ,veşnic în mişcare...
Îmi potrivesc din mers grăbită pasul
Să pot păşi,dar lumea aleargă.
Mă străduiesc cât pot să învăţ dansul
Şi să adun mult bine în desagă.
Şi cât mai pot ,o să tot car cu mine
Petale din corola de minuni.
Le împart la toţi ,ca să le fie bine,
Să uite urma rea de slăbiciuni.
Şi nu aştept în schimb nici o răsplată,
Căci sufletu-mi se vede compensat
De zâmbete ce cu parfum te-mbată
Şi de tristeţi ce eu am alungat.
6 comentarii:
Frumoase versuri,tu mereu ne-ai oferit tot fara sa astepti ceva in schimb,asta arata bunatatea sufletului tau,chiar daca tu esti trista,faci tot posibilul pentru a ne mangaia pe noi,multumesc ingerul meu,pup
Se pare ca in ultima perioada nu prea mi-a reusit Narcisa...poate nu m-am straduit...Va imbratisez!
Niciodata sa nu gandesti asta,tu esti mereu aici pentru noi,te pup,am avut probleme cu laptopul
Sunt mereu aici...cu sufletul si gandul alaturi de voi...
Frumoasa poezie.Va imbratisez cu drag.
Frumoase versuri Marilena!Asa este, in graba noastra zilnica, nu ne mai facem timp sa mai lasam cate un gand si aici...Dar tacerea nu inseamna si uitare.Va port mereu in suflet si va imbratisez cu dor!
Trimiteți un comentariu