Când ai făcut popas în astă lume,
O ursitoare crudă ţi-a cântat
Ca două fete să aduci pe lume
Şi apoi în zbor spre astre ai plecat.
Cu lacrima şi dorul greu în suflet,
Cu o mama
să le apere de rău,
Încearcă să urmeze drumul drept
Păstrând ca pe-o icoană chipul tău.
Simt lipsa ta din fragedă pruncie
Şi tată spun numai cu dor, în gând.
Tu mă auzi şi-o rază laşi să fie
O mână drăgăstoasă ,mângâind...
Şi ochii îţi lucesc ca două stele,
Îi văd doar noaptea cănd mă uit la cer.
Te strig şi tu răspunzi durerii mele,
Cuvintele până la mine pier.
Chiar dacă doar o clipă ai stat cu mine
Îmi amintesc ce mult tu ne iubeai.
Şi când tristeţea peste mine vine,
Văd chipul tău pe o poartă din rai.
Atunci zâmbesc şi ştiu că eşti cu mine,
Cum în copilarie-mi promiteai.
Oriunde merg ,în spate o mână-mi ţine
Un scut care mă apără de răi.
7 comentarii:
Offff......no coment....
Da...duminica sarbatorim ziua mamei si ziua tatalui...vom fi la clubul de lectura unde vom citi poezii despre mama si despre tata...Aceasta este pentru Vali,dar nu va fi citita printre copii.Voi incerca daca am sa pot sa citesc o alta poezie pe care am scris-o cu gandul la tatal meu si lacrimile pe fata...Nu pot sa nu ma gandesc ca acolo este un copil cu un tata plecat...
Gandul si dragostea mea vor fi langa tine...sa nu uiti asta niciodata...
Multumesc Narcisa!Am reusit sa facem noduri intre noi...legaturile facute pe acest blog cred ca vor dainui...Sunt persoane care au fost aici cat au avut nevoie dupa care au ales sa plece pentru a nu isi continua suferinta la nesfarsit,dar stiu ca in inima lor isi amintesc cu drag de noi...de fiecare...
Va port pe toti in gand si in suflet(ma doare linistea de aici)si gandurile voastre bune indreptate catre mine imi dau putere.
Va multumesc pentru ca mi-ati permis sa fac parte din viata voastra.Va imbratisez!
Ai dreptate,dar in ceea ce ma priveste voi ramane legata de tine mereu,niciodata nu voi uita mana ce mi-ai intins-o atunci cand totul era negru in viata mea,tu ai fost luminita din capatul tunelului,inngerul meu,ajutorul meu,psihologul meu,alinarea mea,mangaierea mea...fara tine nu stiu daca azi as mai fi fost aici...MULTUMESC!!!!
Sunt si eu aici alaturi de tine draga Mari si te imbratisez cu toata caldura de care mai sunt in stare.Poezia este superba,ma doare sufletul...Va pup pe amandoua.
Multumesc dragele mele,nu vreau sa intelegeti comentariul de mai sus ca pe un repros la adresa cuiva.Departe de mine acest gand.Ma bucur pentru cei care nu mai poposesc aici pentru ca au depasit perioada critica...stiu si simt ca se gandesc la mine,la noi toate cele de aici.Va doresc tot binele din lume(atat cat se mai poate in situatia noastra...macar linistea sufleteasca de care avem asa de mare nevoie)
Trimiteți un comentariu