18 februarie 2014

Framantarile Adinei

Stii,uneori imi spun ca nici nu mai conteaza ca nu am fost prea mult timp impreuna.Atat cat a fost a fost superb.Ajungea sa imi zambesti si cea mai innorata zi se transforma in Sarbatoare.Alaturi de tine descoperisem fericirea-iar siguranta pe care mi-o dadeai imi facea minunata copilaria.Cum as fi putut crede vreodata ca totul avea sa se sfarseasca atat de repede si de brutal?.Eu as fi vrut sa dureze vesnic,iar daca dragostea ta mi-ar fi tinut de foame si de cald nu as mai fi cerut nimic material pe lumea asta.DA,eram fericita.Prin simpla ta prezenta.Erai cu mine,ma priveai,ma ascultai.Era de ajuns.Uneori nici nu mai era nevoie de cuvinte.As fi vrut doar sa fi putut transforma cumva universul meu in universul tau,poate asa mai ramaneai putin.Mi-e dor de toate lucrurile care insemnau prezenta ta.Mi-e dor de discutiile noastre-unele enigmatice pentru varsta mea de atunci,unele roditoare,altele glumete,altele deschizatoare de neexplorate drumuri rationale.Numai atat daca era si tot ar fi putut descrie perfect atmosfera acelor-prea putini-ani in care ai fost alaturi de mine.Nu stiu cum de nu te-ai gandit ca"plecarea"ta atat de...intempestiva...m-ar putea durea.Si ca imi va fi dor de tine.Dar,poate voi intelege vreodata la ce bun acel"cutremur"a carui "magnitudine"ne-a indepartat unul de altul pentru eternitate.Pana atunci,as vrea sa iti multumesc pentru ca mi-ai oferit toate bucuriile pe care le putea primi un copil,pentru ca eram cei mai buni prieteni,pentru ca puteam discuta orice,intr-un fabulos si de neegalat schimb de incredere si inspiratie.Era intre noi o mare disponibilitate pentru ras,pentru joc,glume,discutii la nesfarsit.Iubeam aceeasi muzica-DUCU BERTZI-desigur,iubeam sahul,fotbalul,iar cartile recomandate de tine candva imi calauzesc pasii chiar si acum.Mi-ar fi placut sa mai fii aici,sunt sigura ca as fi avut ce invata de la tine.Imi place sa cred ca stiam amandoi ce insemnam unul pentru celalalt,fie si numai din acea mica gluma prin care ne"testam"sentimentele.Ne lega o superba"complicitate"din vorbe si gesturi,obiceiuri marunte,un"cod"al nostru,un"spatiu interior",unde ne eram suficienti noua insine si unde eu aveam cel mai placut sentiment de apartenenta si implinire.Posibilitatile de a ne impartasi tot ceea ce simteam erau egale-eram doua suflete comunicante,mereu in echilibru.Acum,toate astea au ramas doar o Amintire.Dar imi permit sa iti trimit chiar si asa,ganduri de iubire si de recunostinta si sa sper ca poate le vei recepta si poate imi vei"raspunde"-chiar daca numai in vis.Iti multumesc pentru ca ai existat-pentru ca am existat eu in viata ta.As vrea sa mai stii doar ca pastrez inca-si voi pastra intotdeauna-coltul secret din inima unde inca imi"bate"copilaria-si care poarta numele tau.(PT."C."-12.02.2014).

Adina Barbus

4 comentarii:

BARBUS ADINA spunea...

MI-E DOR DE TINE...

BARBUS ADINA spunea...

Unii oameni pe care ii intalnim pe parcursul vietii lasa in urma lor un dor vesnic.Sunt momente cand iti e atat de dor de cineva incat l-ai"smulge"din Amintiri ca sa il poti imbratisa cu adevarat.Iar tu stii cel mai bine asta,dupa ce mi-ai lasat doar tacerea de dupa acel mesaj matinal,ca un"cutit in inima",menit sa ma"instiinteze"ca...TU NU MAI ESTI !,mesaj care m-a lipsit brusc de certitudinea unei fericiri inegalabile.Toate clipele care fusesera pana atunci doar obisnuinta de a fi cu tine,devenisera trecut,in doar cateva secunde.Dar,cine stie?.Poate ca tu,acum,aduni lacrimile mele,le limpezesti in amintiri si le asezi ofranda Ingerilor.Acum,cand imi imbatraneste inima de durere si neputinta,singurul loc unde mai pot sa te astept e Visul...caci tu ai trecut de mult"linia de sosire".Drum bun?.

BARBUS ADINA spunea...

Eu m-am nascut prea tarziu.Stiu ca n-am sa pot ierta niciodata destinul pentru ca m-a aruncat in aproape toate bataliile cu o intarziere de ani,zile sau minute.Nu am apucat sa stau langa tine atat cat as fi vrut,cat stiu ca ti-ai fi dorit si tu.Amintirile de Atunci sunt superbe dar nu ajung sa imi tina de cald si de bine acum,in anotimpuri de singuratate deplina.Balanta nu e echilibrata:o Eternitate FARA TINE,pe langa acei cativa ani care trebuie sa imi ajunga toata viata.N-ai avut rabdare sa imi mai oferi catva timp si ceva Amintiri in plus.Eu m-am nascut prea tarziu-si asta se vede in fiecare zambet pe care il economisesc cu prudenta,asta se citeste in fiecare pas pe care il dau cu imprumut vremurilor,asteptand la colt de idealuri imposibile sa vina cenusa si sa spele tot,asta se intelege din fiecare cuvant cu care imi acopar durerea si teama,care sper sa imi tina la adapost zbuciumul si atat de rarele momente de fericire.Fericire?.Sau doar una mintita?.Nici eu nu mai stiu,nici eu nu mai am putere sa aflu.Eu m-am nascut prea tarziu:lumea asta era deja asezata-strazile si locurile de unde te strig acum,fara sa accept ca nu ma mai poti auzi,se zbateau deja in aceeasi frageda indoiala in care se zbat si azi,asteptand un vis care nu se va mai implini niciodata,rememorand o vreme pe care numai imaginatia o mai poate aduce aproape.Eu m-am nascut prea tarziu:lumina de peste veacuri zambea deja inconstient peste retetele de succes ale supravietuirii fara disperare.Anotimpurile nu au avut rabdare sa ma ajute sa reconstruim ca intr-un joc fara reguli ninsori si zile insorite,dimineti de toamna,seri de vara si clipe primavaratice,nici eu nu am stiut sa prind din urma calendarul,nu am avut inspiratie,nu am avut curaj,nu am stiut care e drumul cel mai scurt catre trecut.Stiu ca nu mai are nici un rost acum sa constat asta,ca sunt stabilite deja regulile normele si distantele,ca nu se mai poate modifica traseul destinelor noastre,ca suntem obligati sa ne acceptam nesansa si sa ne prefacem ca mergem mai departe.Eu m-am nascut prea tarziu:se inventase deja nefericirea cand am aparut-si a trebuit,foarte curand,sa facem cunostinta.Se inventasera lacrimile cand m-a durut prima data inima de dor,tristete si neputinta.Nu-ti face griji:nu vreau sa implor nici mila,nici atentia nimanui.Doar constat:Eu m-am nascut prea tarziu.SAU POATE TU AI"PLECAT"PREA DEVREME...

Adina Bărbuş spunea...

Unde eşti TU ??????.MI-E DOR !!!!!