Aseara am iesit pe la 10 la plimbare cu pisicuta mea cea mica Bijou (macar nu ma vedea nimeni la ora aia cu ea..) ca in casa la mine e f cald si ma plimbam in spatele blocului intr-un parc marginit de blocuri cu 4 etaje....cum e vara geamurile erau peste tot deschise..la TV era ceva meci important...sotiile gateau cina si povesteau intamplarile de peste zi cu sotii si copii lor...unii stateau la masa cu totii si luau cina..radeau ,povesteau....se simteau tot felul de mirosuri imbietoare de mancare... casele lor erau pline de viata si lumina...cu ochii in lacrimi ma uitam in noapte la ferestrele lor si imi aminteam scene din viata noastra cand eram si noi fericiti...nu era nimeni pe strada decat eu tinind pisicuta strans la pieptul meu ingrozita de faptul ca destinul mi l-a luat pe nedrept de langa noi...nu mai am familia mea ceea ce a ramas e doar o farama , un ciob a tot ceea ce a fost..
cu capul plecat si umerii impovarati de tristete m-am pornit cu pasi inceti si sovaitori m-am indreptat spre ''casa''...blocul nostru mi se parea urat si sumbru in noapte..nu indrazneam sa-mi ridic privirea spre ferestrele noastre...stiam ca vad doar intuneric si ca nu ma mai astepta nimeni....am intrat in casa care era goala si pustie si care mi-a devenit atat de straina si urata...e atat de goala incat de multe ori imi aud ecoul can vorbesc cu pisicile mele..se spune ca si casele au suflet si cred ca sufletul casei mele a murit odata cu el...de la ferestrele mele nu se mai aud rasete ,nu se mai simt mirosuri imbietoare de fripturi (lui ii placeau f mult) de prajituri fine facute de sarbatori sau in weekend...de la ferestrele mele doar tacerea si tristetea razbate parca totul plange aici dupa el...am simtit atunci imediat ca noi aici nu mai putem sta de aceea am hotarat sa vindem apartamentul si sa ne mutam departe de aici..da stiu suna ca o fuga dar amandoua simtim ca aici nu este acel ''mai departe'' nu pot sa imi revin aici stau si traiesc in trecut ...stiu poate nici in alta parte dar simt ca trebuie sa incerc.
Uite asa trece o zi din viata mea ca o ''poveste din spatele blocului',mai bine zis ..poveste din spatele vietii...sau cum spunea un mare scriitor maghiar Moricz Zsigmond in titlul unei carti ''In spatele lui Dumnezeu''...cand simti ca Dumnezeu ti-a intors spatele...''traiesc'' doar privind pe ceilalti cum isi traiesc viata..sti ce ma deranjeaza ca se spune despre asemenea cazuri in popor ''a batut-o Dumnezeu uite ce a patit ''..sau ''e batuta de soarta''...nu stiu asa o fi..oricum nu mai are nici o importanta...nimeni nu stie exact care este adevarul si de noi..intrebarea ramane fara raspuns,dar imi este greu sa cred ca Dumnezeu poate fi atat de nemilos si crud...eu cred ca toti avem o soarta ,un destin si cert este ca Dumnezeu ii ia la el pe cei buni ,are nevoie de ei acolo si singura mea speranta e ca acolo ei sunt fericiti si ne vegheaza...si stiu ca nu ne vreau sa ne vada plangand ar dori sa fim fericite din nou...sotul meu mi-a zis ''voi sa mergeti mai departe'' ...
Ildiko
4 comentarii:
Dumnezeu nu este acela care ne curma viata
el este intotdeauna pus in fata faptului
implinit ,noi cand ne reancarnam alegem
cum si cat sa traim depinde de karma
avuta in vietile anterioare.
Si eu cand mi-a murit unicul fiu am reactionat
cat se poate de necuvincios fata de Dumnezeu.
Avand niste mesaje precise in vise
despre viata anterioara si cea viitoare a lui
Florin am inceput sa citesc si sa ma documentez in privinta vietii si a mortii.
Trimite Ildiko multa iubire in tot ceea ce
faci in memoria sotului tau si vei primi
multe mesaje de la el.
Te imbratisez cu multa compasiune.
Steliana,
Multumesc mult pt.raspuns,sa stii ca si eu am facut acelas lucru mai bine de 1 an am citit tot ce se putea citi despre tema asta si crede-ma cu cat citeam mai mult cu atat nu mai credeam in nimic,nu ma consoleaza nici ideea cu karmele sa imi fie iertat nu vad de ce trebuie sa plateasca un om nevinovat pt greselile cuiva din trecut..si treaca prin chinuri groaznice timp de 6 luni..(altii mai mult sau mai putin) nu cred ca putem alege sa avem parte de atata suferinta...e vorba ca noi aici AVEM O SINGURA VIATA si el a vrut f f mult sa traiasca..nu a vrut sa moara..Indifirent de ce s-a intamplat asa ,raspunsul nu il voi sti niciodata (poate pe lumea cealalta)asa ca eu am incetat sa mai citesc si sa caut raspunsuri,inapoi nu il pot aduce,asta e trista realitate...La inceput mai visam cateodata cu el ,i-am povestit asta unei cliente de-a mea care e ortodoxa si mi-a spus sa merg la ei la biserica sa platesc o slujba pt odihna sufletului, sa aprind o lumanare si sa dau pomana ,eu asa am facut si de atunci nu mai visez cu el ! acum am ajuns sa ma rog sa mai vina in vis ,sa-mi vorbeasca..dar nimic :((...ma doare asta si nu stiu cum sa o iau...( soacra mea -i-a fost unicul fiu- il viseaza mereu tot bolnav si chinuindu-se) Fiica mea imi spune ca ea viseaza cu el de cate ori ii cere un sfat vine si vorbeste in vis cu ea....pe mine ma ignora,nu stiu poate e suparat sau asa merit? singurul semn e ca el a avut o floare preferata a lui,un trandafir japonez care mai bine de un an infloreste in continuu !desi nu m-am ingijit de el ,deabia are pamant ,il mai ud cand e nevoie..dar mi se pare ciudat..
Iti doresc si tie de asemenea multa alinare si putere in continuare.
Inca o data te rog sa ai rabdare
caci visele cu sotul tau vor veni
atunci cand nici nu te astepti si
mesajele ce ti le transmite te vor convinge
ca suntem nemuritori.
Multa credinta si perseverare ,rugaciunea de seara
poti s-o adresezi chiar si Sf Anton rugandu-l
sa-i permita sotului tau sa vina la tine in vis.
Numai iubirea si credinta iti aduce pe cel plecat din lumea asta in vis. Eu ii multumesc lui Dumnezeu pentru fiecare noapte in care il vad, sau il simt pe sotul meu alaturi de mine. A fost o lunga perioada de timp in care nici eu nu ma mai intalneam cu el in vis. Sunt aproape doi ani de cand nu il mai am pe sotul meu (observ ca inca nu pot spune " a murit "), dar visez cu el, sau despre el, sau imi vorbeste cineva de el, e foarte des prezent. Si dimineata ma trezesc fericita, ocrotita, linistita si nu uit sa multumesc lui Dumnezeu.
Eu cred ca vor veni si pentru tine noptile, in care iti va fi alaturi.
Trimiteți un comentariu