Un bocet lung de bucium
Se tanguie-n noapte,
Din suflet sa –si alunge
Nelinistile toate.
Pe varf inalt de munte
Sta el solitarul.
Si-n linistea noptii
Vrea sa-si inece amarul.
Cu sunete lungi
Striga catre stele,
Sa-i indulceasca ele
Dorurile grele.
Lumina sa-i trimita
De sus,de departe.
Si ordine sa puna
Peste ale lui soapte.
A fost si-a lui cantare
Vesela odata,
Si –o dulce tresaltare
In inima-l imbata.
Traia ca-ntr-o poveste
Un fior de iubire.
Si-o dulce primavera
Era a lui simtire.
Dar vantul cu putere
A inceput a bate,
Si singur fara vrere
S-a trezit peste noapte.
De-atunci cu tanguire
Isi plange amarul,
Sa mai creada-n iubire
Ar umple paharul.
6 comentarii:
Frumoase versuri,dar as vrea sa citesc si o poezie optimista...te simt prea trista in ultima vreme...iti trimit imbratisarea mea plina de dragoste,pup
Si barbatii sufera daca pierd pe cineva drag,unii o arata mai mult, altii mai putin,dar in adancul sufletului lor,sufera.
Cel din poezia ta a ales calea izolarii de lume si regasirea in varf de munte a raspunsurilor care sa-i linisteasca fiinta.
Deosebit de sensibile versurile si
cu o tema mai aparte!
Narcisa,nu stiu cand o sa scriu ceva optimist...
Sigur ca suferinta este aceeasi si la femei si la barbati...Noi toti cei care ne pierdem o fiinta iubita ne simtim ca si cum jumatate din inima a plecat impreuna cu ea,iar cealalta jumatate lupta sa incheie ce ne-a mai ramas de facut pe acest pamant.
va sunt cu sufletul alaturi.
Dumnezeu sa ne dea putere!
Offf,stiu ca daca sufletul iti plange si este trist nici tu nu vei putea fi altfel...ma doare sa te stiu trista si sa nu pot face nimic...uneori vorbele nu-si au rostul...eu cand ma cuprinde tristetea nimic si nimeni nu ma poate face sa-mi revin...dar stiu ca esti puternica si vei trece si peste aceasta perioada mai zbuciumata...te imbratisez puternic in speranta ca iti voi da putina putere din mine.
Citind poezia ta imi aud sufletul...este ecoul "bocetului de bucium"ce se zbate intre doua lumi!
Multumim Marilena pentru poeziile tale sensibile, care parca sunt vocile sufletelor noastre!
Te imbratisez!
Adevarat Marilena,ca sufletele noastre sunt ca un sunet de bucium care asteapta ecoul sa -i raspunda...
Frumoasa poezia ta ,ma regasesc si eu in ea ...of..ce grea e viata fara dragii nostri ...
Trimiteți un comentariu