Din an in an un dor imi vine
Si mi-as dori la pieptul meu,
Cu dragoste sa pot a tine
Un prunc plecat la Dumnezeu.
Si ma gandesc cu duiosie
La cate am sa i le spun.
Dar clipa cea de bucurie
Dispare iute ca un fum.
Si in a mele brate goale
Nu pot avea decat mult dor.
Si zambetul se schimba-n jale,
Zbuciumul meu de muritor…
Nu imi ramane decat visul
Pentru a il putea vedea,
E mandra mama azi de printul
Ce a venit a o salva!
De sus de foarte de departe,
Un umar pune-a sprijini
Un suflet care acum se zbate
Traieste… cand vrea a muri…
Si ma sustine cu putere
Caci multe am a indrepta,
Ca cinstea cea mai draga avere
Urmasilor a implanta.
5 comentarii:
ce as putea spune mamelor indurerate,cred ca orice cuvint,orice expresie este de prisos.
nu pot decit sa spun si eu printre lacrimi"Dumnezeu sa-i odihnesca pe ingerii vostri!"pling impreuna cu voi durerea celor plecati atit de devreme.
Zbor lin Ingerasului Andrei!
Iar tie Marilena, iti trimit o imbratisare calda si o mangaiere sufletului tau indurerat!
Cred ca nu exista durere mai mare decat aceea de ati pierde copilul...numai mama sa nu fii...langa mama la cimitir sunt 2 baieti tineri si ma uit la maicutele lor...Doamne cata durere...frumoasa poezie dar din pacate trista...D-zeu sa-i odihneasca pe toti copii urcati la cer...
Speranta ,acest sentiment minunat
moare ultima ,imi pare bine ca
in minunatele tale versuri speri in ajutorul venit de la cel care iti este acum INGERUL TAU PAZITOR.
Te imbratisez ,Marilena draga,sunt si eu alaturi de tine desi sufletul meu e ravasit de multa durere dor ,suferinta...Sper ca si ingerasul tau Andrei ,sa-l aiba Dumnezeu sub aripa Lui si sa aiba grija de sufletelul lui !zbor lin ,ingerasului tau scump!
Trimiteți un comentariu