Am scris durerea unei pierderi
Pe-o pagina de internet
Nu ca s-o vada toata lumea
Sau sa le-arat al meu regret
Am scris durerea unei pierderi
Ca ea apasa atat din greu
Iar cei ce simt la fel ca mine
Raspund si ei ca un ecou .
Si le citesc povestea lor
La fel ca si povestea mea
Are acelasi numitor
Durere,dor,povara grea.
Si suferinta ce ne-apasa
Atat de mult pan' la pamant
Ne ridicam unul pe altul
C-o vorba buna ,cu un gand
Ca orice-am face sa se-ntoarca
Cei dragi ai nostri inapoi
Nu se mai poate-n lumea asta
Sa fie fizic ,ei si noi .
Si-atunci ,raman in amintire
Povesti traite intr-un timp
Si le asternem pe hartie
Cu nostalgii peste rastimp.
Asa vom sterge de praf anii
Care... cu ei am fost odata
Scriind durerea unei pierderi
N-o vom uita-o niciodata.
Nuti Ignat
6 comentarii:
O surpriza frumoasa,multumesc Nuti!Astept si titlul poeziei...
Multumesc pentru ca esti alaturi de noi si scrii "durerea unei pierderi" pentru ca praful ce se asterne peste ani sa nu fie in zadar...sa putem alina impreuna si alte suflete zbuciumate,sa ne putem ajuta reciproc...
Va imbratisez pe toti cu mare drag!
Oooo,superbe versuri...aveti dreptate,noi nu ne scriem durerea pt a vedea lumea,dar povestind parca ne alinam sufletele...eu cand am scris prima data si am vazut ca Mari mi-a raspuns si ca ma intelege...am plans si m-am simtit usurata ca cineva gandea exact ca mine si nu ma considera dusa...dar am zis si o sa repet mereu,fiecare om simte durerea in felul lui,cunosc persoane care le-au murit cineva drag si parca nimic nu sa intamplat....multumesc Domnului ca a facut-o pe Mari sa infiinteze acest blog si ca ne-am intalnit toate,pt ca fara voi eram pierduta...
Aceasta poezie iti creaza sentimentul de solidarizare in suferinta impreuna traind in profunda durere specifica pierderii unei fiinte dragi.
Felicitari si pupici Nuti draga!
Va imbratisez si multumesc pentru aprecieri!Mari ,sa stii k nici nu m-am gandit ca-i lipseste titlul poeziei...cred ca titlul potrivit
este
"Am scris durerea unei pierderi"
Frumoase si graitoare versuri Nuti!Felicitari!Un fir nevazut(durerea)ne-a unit si ne tine legate pe mai departe,incurajandu-ne una pe alta.Iar peste ani ,cand cineva va rasfoi acest blog ,va gasi aici povesti de viata si citindu-le vor reanvia amintirea celor dragi ai nostri plecati de mult la Cer...
Va imbratisez cu drag!
Durerea unei pierderi poate fi comentata si inteleasa numai de cei care au trait asemenea evenimente .Ma alatur si eu,acelor mame care au avut curajul sa isi deschida sufletul si daca pot spune asa, sa ma mai consolez. Am citit poezia, m/am regasit in versurile ei,insa la mine totul este prea recent si prea dureros.Iti multumesc Nuti, si curaj .Pentru toti cei plecati dincolo DUMNEZEU SA II IERTE,iar pentru noi cei ramasi puterea de a merge mai departe si de a ne ruga.
Trimiteți un comentariu