Cand sufletu-ti plange a jale,
Esti singur de toti uitat.
Doar cel ce-a plecat se pare
De tine era legat.
S-a intamplat ca-ntr-o clipa
Sa te trezesti ingropat,
Chiar daca a vieti-ti aripa
Te tine inca legat.
Si bantui printre ruine
Ce-si tes povesti de dor,
Un fir de ata te tine
Cand tu te-ai vrea calator.
Peretii spre tine apasa
Si linistea rasuna in jur,
In casa acum ramasa
Privesti de jur imprejur.
Straina acum ti se pare,
Pana si ea te-a tradat,
Nu iti mai da alinare
Rade de-al tau oftat.
Si ai vrea sa inveti sa fii singur
Sa mai poti inca a respira,
Dar nu e de bun augur
Si nu te mai poti bucura.
Te-ai resemnat sa ii bantui
Pe cei care te-or suporta
Si ti-or citi printre randuri
Ce grea este de-acum viata ta.
6 comentarii:
Frumos...trist...oare ce o simti sufletul atunci cand vrei sa imbratisezi persoanele ramase dar nu poti...cand realizezi ca ai trecut in alta lume si nu te mai poti intoarce...offf..
Din tot ce am citit sufletul simte o mare bucurie si multa liniste...dar mai simte si durerea celor ramasi si plange impreuna cu ei...Se spune ca este asa de bine acolo incat daca ar avea de ales nu s-ar mai intoarce...
Eu vreau sa cred ca durerea ramane aici si cei plecati sunt acum fericiti intr-o lume mai buna.
Ai perfecta dreptate,nu as suporta sa stiu ca mama sufera...prefer sa mi-o imaginez bine,pregatind noua casuta pt ziua cand toata familia va fi completa acolo sus...
Frumoase si triste versuri,ca sufletul tau Marilena...ca sufletele noastre...Sa ne rugam ca lor,celor dragi ai nostri, sa le fie bine acolo Sus iar noi cei ramasi aici sa ne dam mana si impreuna sa mergem mai departe...
Iti sunt alaturi!
Da,triste versuri ce ne caracterizeaza pe toti cei de aici...si pentru ca de cate ori citesc frumoasele poezii ale Marilenei,imi vine sa raspund la fel;
Mai bine ar fi sa ne-ascundem
Tristetea, de ce-i primprejur
Prin masca noastra sa-ncepem
O viata cu un alt contur...
Uneori simtim nevoia sa purtam o masca,pentru ca cei din jur sa nu vada suferinta noastra...O facem din dorinta de a nu ramane izolati ,de a nu ii indeparta de noi,de a nu produce suferinta...dar de curand mi s-a spus ca purtand o masca esti prefacut...deci oamenii te pot percepe altfel...(cred ca daca nu ar fi sinceritatea la mijloc,daca noi nu am recunoaste ca purtam acea masca nimieni nu s-ar obosi sa observe)
Trimiteți un comentariu