Azi am fi sarbatorit 4 ani de cand am pus verighetele pe degete si am promis sa nu le mai scoatem niciodata.Ar fi fost o alta zi de-a nostra numai de ras si distractie, o cina in doi cum am facut in fiecare an.Ar fi fost, insa, o zi si mai fericita si implinita decat celelalte, pentru ca eram in 3 - si cu printesa noastra…In schimb sunt 8 luni de cand ne-ai strans ultima data in brate si ai dat ultimul sarut printeselor tale.Ne e un dor imens de tine…
Astept inca sa aud cheile in usa si sa te vad intrand, zambind.Astept inca sa ma tii la pieptul tau si sa ma simt cea mai iubita de pe pamant, cea mai rasfatata si alintata.Te caut peste tot, te vad pe strada, te astept mereu... Mai stii cand iti ziceam ca mi se pare ca suntem prea fericiti si tu ma asigurai ca o sa fim la fel si la 80 de ani?Unde esti sa imi dai echilibrul pe care il aveam langa tine? La noi totul se facea impreuna.Cum sa fac acum?Cum sa explic sufletului meu ca nu mai are pereche aici pe pamant?Cum sa spun ochilor mei sa nu mai verse lacrimi, daca ei nu te mai vad?Impreuna am cunoscut ce este fericirea, iubirea, respectul, familia.M-ai invatat ca dragostea exista si mi-ai aratat-o in fiecare zi.Eram “piticotul tau”…”Eu te iubesc pana la stele”/”Ba eu mai mult -pana la soare…”/”Eu, pana la infinit si mai mult nu se poate…”-mai stii ca asa ne tachinam mereusi pana la urma ne strangeam in brate?
Mi-e un dor imens chiar si de lucrurile marunte:cand cumparai ou Kinder, pt ca aveai un pitic acasa si trebuia sa ii aduci “ceva bun”…cand ma luai la dans , desi eu mestecam in mancare…cand fugeam la piscina, desi aveam atata treaba…cand faceam clatite, desi era 12 noaptea…Acum e numai singuratate, tristete si lacrimi de dor.Un dor imens de tot ce a fost..Stiu ca nu ma lasai niciodata sa plang si nu ai vrea sa ma vezi nici acum, dar nu sunt asa puternica, cum ar trebui, asa cum ai vrea sa ma vezi -zambind.Rad cand imi amintesc multe replici ale tale, sau imi imaginez ce mi-ai fi zis in diverse situatii, dar sufletul meu plange.Nu voi mai rade niciodata cu aceeasi pofta.
“Chiar daca nu sunt trupeste langa voi,sunt cu sufletul si cu gandul 24 din 24 alaturi de voi.Sunteti 2 parti ale inimii mele fara de care nu as putea trai...”.Asta e unul din mesajele pe care tu mi le-ai trimis cand noi doua eram in spital si ne asteptai sa venim acasa.Acum…noi cum sa facem sa traim fara tine?Il recitesc mereu, numai ca acum nu mai e mesajul de dragoste din fiecare seara, ci am impresia ca ti-ai scris singur un mesaj de adio, pe care sa il avem toata viata.Desi l-ai scris in cu totul alta situatie, acum se potriveste ca o manusa.
Melissa te asteapta sa ii facem baita impreuna.Cand o intreb “unde e tati?”, acum stie si se uita la fotografia ta.Vreau sa cred ca esti mereu langa noi si ne ocrotesti, desi nu te vedem.Vreau sa cred ca ne iubesti in continuare, asa cum noi o sa te iubim pana la sfarsitul zilelor noastre.Vreau sa cred ca ne vom intalni si vom fi din nou o familie unita atunci cand Dumnezeu va randui sa venim si noi la El.
Pana atunci raman aici, zambesc in fata tuturor, desi sufletul meu plange…ma aranjez, ca sa ascund tristetea de pe fata…imi stapanesc lacrimile ca sa nu deranjez pe ceilalti.Este viata pe care o duc de 8 luni si pe care o voi avea, probabil, pana cand ma vei strange din nou in brate.Desi, aparent, sunt la fel, nu voi mai fi niciodata Roxana de altadata.
Ar mai fi mult prea multe de spus…dar ce folos…tu esti departe, iar sufletul meu singur.Poate ca nici nu isi mai au rostul atatea cuvinte.Vreau doar sa stii ca te iubesc enorm si te voi iubi la fel pana in ultima clipa, asa cum ti-am promis.TE IUBIM , TATI…
DUMNEZEU SA TE ODIHNEASCA CU INGERII, ACOLO UNDE NU EXISTA TRISTETE SI DURERE, CI DOAR IUBIRE, FERICIRE SI LINISTE…
Roxana
14 comentarii:
Sunt cu sufletul alaturi de tine in aceasta zi plina de amintiri...Sunt convinsa ca si Costin iti este alaturi si isi doreste cu disperare sa iti poata sterge lacimile.Linisteste-l cu zambetul tau minunat!
Dumnezeu sa ii dea lumina vesnica si tie multa putere!
Mai mult ca sigur Costin o sa fie azi
langa tine ,aprinde candela daruieste-i
lumina si o rugaciune ,observa cu atentie
ce mirosuri te inconjoara sau ce semne vei
primi.
Sunt cu tot sufletul alaturi de suferinta ta.
Dumnezeu sa-l odihneasca pe sotul tau!
Citesc si plang...simt tristetea din sufletul tau si iti inteleg durerea...nu stiu ce as putea spune sa te fac sa te simti putin mai bine,doar ca sunt sigura ca el vegheaza asupra voastra si aude fiecare gand de-al tau,ma doare sa vad in poze cata fericire si dragoste se citea pe fetele voastre,nici nu vreau sa-mi imaginez durerea pierderi sotului...sunt aici,alaturi de tine cu gandul si o rugaciune pentru Costin...
Bună Ziua, totuşi !
Dumnezeu ne aşterne doar de BINE în calea noastră. Noi însă, cine ştie cărei fapte, ori gând, avem "de tras" în faţa Legilor Sale Implacabile !
Mâine, îmi împlinesc şi eu anul fără Mihaela ! Mihaela, soţie şi mamă de trei ori, ultima dată a fost cu mine. A fost să fie un Vis frumos, rămas doar cicatrice, însă cu o împlinire, o Floare în Grădina mea: Ana Maria Ştefania, ce îi seamănă în multe şi care uneori [zâmbeşte a PLÂNS] de dorul mamii, pe care încă o visează ... între Îngeri !
~
Îmi reţin lacrimile în zadar: scriu şi plâng ! Nu-i rost acum decât de Gând PIOS !
Dumnezeu s-o Odihnească în Pace !
~
Dumnezeu să-l Odihnească în Pace pe cel ce-a fost soţ lui Roxana şi tată iubitor !
Roxana să-şi iubească cu mare grijă fetiţa, pe Melissa (dacă am înţeles eu bine, aşa o cheamă pe fetiţă) şi, fără grabă, dacă poate, mai încolo, nu imediat, să-i aducă alt "tătic". Să nu se supere pe mine: Viaţa-i grea şi, uneori, din Iubire, trebuie să sacrificăm.
Pe cei dragi îi vom purta mereu în Suflet şi ne vor aştepta, atunci când Dumnezeu ne va vrea ... la rândul nostru.
~
Cornelius, :(
As dori sa te strang in brate si sa plang impreuna cu tine...
Multumesc pt cuvintele frumoase.
Amintirile sunt acum tot ceea ce ne-a mai ramas.Durerea din suflet si dorul nu cred ca vor disparea vreodata.Sper ca el sa poata vedea trairile noastre si sa ne fie alaturi toata viata...Il iubim enorm de mult si va ramane vesnic in inimile noastre...
O sa am grija ca Melissa sa stie ca a fost si este printesa ta, pana ne vom intalni sa fim din nou o familie...TE IUBIM
Dumnezeu sa te odihnesca!!!
Privind filmuletul si citind emotionantele tale randuri(strigat de durere)lacrimi fierbinti mi-au brazdat fata...seara am cautat mormantul sotului tau sa-i aprind o lumanare si negasindu-l am aprins la Alin si pentru Costin!Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!Iar tie Roxana Dumnezeu sa-ti aduca pacea si linistea de care ai nevoie sa o cresti frumos pe Melissa-prezentul viu al dragostei voastre!te imbratisez cu caldura!
Roxana, jumatatea ta va fi mereu langa tine chiar daca nu-l vezi, el va va proteja si tie iti va da puterea (asa cum spune si candecul tau) sa traiesti sa-ti cresti samanta iubirii voastre!
E dureros (ce-am vazut si ce-am citit) dar durerea face parte din viata si viata ta acum e pentru micuta ta, fii tare pentru ea si asa cum faci: nu o lasa sa creasca fara amintirea tatalui ei desi acum e prea mica sa inteleaga ca un chip dintr-o poza e tatal ei.. Doare, doare rau (ma doare si pe mine imaginandu-ma in locul tau) dar ai sa vezi ca-ti vei dovedi ca esti o femeie si o mama puternica de neclintit!
Iti sunt si eu alaturi prin randurile mele scrise din suflet. Te imbratisez.
Dumnezeu sa-l aiba in paza!!
Imi pare rau pentru tine!nu vreau sa ma gandesc prin ce treci tu!si nici nu ii doresc cuiva!eu m am despartit de o fata care am iubito si care pe 18 oct am fi facut 2 ani!am plans,plang si nush cat o sa mai pot lupta cu lacrimile!dar e pe undeva pe aici!se ascunde de iubirea mea!dar stau si ma intrab??daca o pierdeam definitiv si doar ingerii o mai vegheau??ce faceam!?asa stiu ca inca e "aici" si poate intr o zi o sa isi de-a seama de grseala facuta!de greseala ca a ales sa fie fericita fara mine!Imi pare rau pt sotul tau!sti???oricat ai plange si orice ai face nu ai cum sa intrci timpul inapoi!tu vei plange,vei suferi,iti vei dori ca ziua sa aibe doar 1 minut si restul sa dormi!sa nu mai simti aceasta realitate!creierul sa iti ste-a in loc!iar in acel minut in care esti treaza sa nu faci decat sa te rogi!atat!dar asta e realitatea!Toti plangem dupa cei dragi,si la randul nostru vom fi plansi!Dumnezeu sa il ierte,si odihneasca-se in pace!RIP familiei tale si caldura in suflet
Draga George,dupa cum bine ti-ai dat seama cazul tau este fericit la modul ca mai poti schimba ceva...Cata vreme este pe pamant speranta exista si mai poti indrepta lucrurile...Dumnezeu sa te ajute!
condoleante...nimic nu poate sterge durerea...trebuie sa mergi mai departe pt puiul vostru,si sa te gandesti ca va vegheaza mereu de undeva de sus...nu-mi pot decat imagina prin ce treci si ma napadesc lacrimile....Dumnezeu sa-ti dea putere sa mergi mai departe...
condoleante...nimic nu poate sterge durerea...trebuie sa mergi mai departe pt puiul vostru,si sa te gandesti ca va vegheaza mereu de undeva de sus...nu-mi pot decat imagina prin ce treci si ma napadesc lacrimile....Dumnezeu sa-ti dea putere sa mergi mai departe...
Am ajuns pe acest site din intamplare...fiind speriata de ce ar putea sa se intample rau in familia mea....ma aplec in fata durerii tale, a demnitatii cu care o porti, a frumusetii sufletesti pe care o ai si ma rog Domnului sa te intareasca...pentru copilul vostru, pentru dragostea voastra...pentru a putea sa te tezesti din aceasta suferinta mult mai puternica. Tot respectul pentru suferinta si demnitatea ta si a tuturor celor care trec prin aceleasi momente ca tine. Dumnezeu sa va binecuvanteze!
Multumim Anca,Dumnezeu sa te ocroteasca si pe tine si toti cei dragi tie!
Trimiteți un comentariu