20 martie 2012

A spune cuiva "te iubesc" înseamnă de fapt “tu nu vei muri niciodată"

"A spune cuiva "te iubesc" înseamnă de fapt “tu nu vei muri niciodată" (Fer. Augustin)

Am observat un lucru, adolescenţii care suferă din dragoste şi se izolează, de fapt o fac de bună voie. Şi această concluzie nu este una făcută pentru a-i judeca, ci e doar o simplă constatare. Se izolează pentru că pur şi simplu le este frică de faptul că dacă ar fi înconjuraţi de alţi oameni, acele persoane ar avea puterea să îi distragă atenţia de la suferinţa lui, de la aşa-numita dragoste pe care o simte pentru acel cineva.

Tocmai din acest motiv acea dragoste nu este una sănătoasă şi deci nu este una adevărată. Când iubeşti cu adevărat nu ai teamă că o persoană din exterior te-ar putea face să nu mai iubeşti. Nu te izolezi de ceilalţi şi nu vezi în ceilalţi nişte "inamici" care vor să îţi ia iubirea. Pentru că acea iubire îţi este în suflet mereu, merge în acelaşi pas cu sufletul tău, se suprapune perfect peste el. Nu-l sufocă, nu-l distruge, îl lasă să trăiască, doar că în acelaşi timp trăieşte şi ea, în el. Se ascunde acolo, într-un colţ, se face mică, însă devine tot mai profundă.

Acum ceva timp am discutat cu mama despre o veche prietenă de familie. Doamna respectivă este bătrână acum şi văduva de cel puţin 19 ani. Din câte îmi povestea mama, acea doamnă era de nedespărţit de soţul ei, au fost întotdeauna împreună, până când el a decedat. M-am gândit într-o seară când vorbeam pe subiectul acesta, "de ce nu s-a recăsătorit?", probabil pentru că nu a găsit o persoană pe care să o iubească mai mult decât l-a iubit pe soţul ei şi cel mai probabil pentru că încă acea iubire este vie în sufletul ei. Doamna respectivă acum trăieşte în continuare în România, se bucura de copiii şi de nepoţii ei. Şi-a continuat viaţa. Da, a reuşit să şi-o continue fără a ajunge în depresie, sau la sinucidere şi asta după ce a pierdut persoană cu care a convieţuit timp de peste 20 de ani.

Tinerii din ziua de astăzi, aşa numiţii "romantici incurabili" (sau mai bine zis, sentimentali incurabili) ar fi surprinşi şi probabil ar privi dispreţuitori zicând: "ce dragoste poate fi când ea l-a uitat şi şi-a continuat viaţa?", cu alte cuvinte "cum? Nicio dramă? Nicio sinucidere? Nimic senzaţional?”, avem concepţia asta pentru că am crescut cu ideea că dragostea trebuie să fie ceva senzaţional, ceva care să uimească pe toată lumea, să fie precum o lumină extrem de puternică ce orbeşte pe toţi. Greşit. Pentru că lumina care orbeşte are o putere distrugătoare. Este profundă prin distrugerea pe care o poate cauza. Însă o lumină blândă, care te face să priveşti mai larg, în loc să-ţi fereşti ochii de ea, care te face să o admiri, care-ţi pătrunde în suflet, şi ţi-l luminează fără a ţi-l orbi, acea este o lumină vindecătoare, dătătoare de viaţă. Aceea este o lumină care este profundă prin puterea ei de a vindeca, de a încălzi şi lumina sufletul cuiva. Aşa este dragostea. Aşa este Dumnezeu.


http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iubirea/iubirea-indragostitilor/18641-a-spune-te-iubesc-inseamna-a-nu-muri-niciodata.html

4 comentarii:

mariana spunea...

A iubi este un sentiment suprem care te leaga de persoana respectiva in asa fel incit aceasta legatura dainuie si dupa ce nu mai e i viata.dupa experienta personala vorbesc,moartea nu poate "ucide"iubirea.Desi continui sa nu accept ca a murit,simt ca traieste in inima mea,in sufletul meu,in mintea mea.poate nu reusesc sa ma exprim la nivelul maretiei acestei trairi.Un lucru este cert,sotul meu va trai mereu in inima mea.Nu-l voi uita niciodata si nici nu se pune problema ca cineva,cindva sa-i ia locul.Ne leaga o vesnicie,si o vesnicie vom fi impreuna.Astept momentul cind ne vom intilni din nou,acolo dincolo unde este el acum.dar pina atunci, eu, mai am multe de indeplinit.Sper sa ma ajute si el,stiu ca sufletele noastre sunt legate unul de celalalt.este superba expresie suflete-pereche.Noi doi veneam din "lumi diferite",culturi,valori,limbi diferite,dar dragostea ne-a unit si dupa ce odata ne-am vazut nu ne-am mai despartit NICIODATA.ar mai fi multe de spus dar ma opresc aici,cu dorul de dragul meu sot,ajuns acolo sus printre ingeri.Dumnezeu sa-l odihneacsa!!!

mariperijoc spunea...

Inteleg ce vrei sa spui Mariana,pentru ca si eu (si sunt convinsa ca si multi altii) simt la fel.Vom incerca sa ne indeplinim misiunea pe care o avem in aceasta lume cu fruntea cat mai sus ,visand la momentul reintalnirii...Te imbratisez!

Steliana spunea...

Dragostea noastra a devenit mai puternica pentru cei plecati, iar atasamentul fata de ei nu piere, desi se spune ca timpul vindeca si sunt de acord ca abia asteptam momentul reantalnirii.

Narcisa spunea...

Sunt de aceeasi parere cu voi,dragostea adevarata invinge tot si trece peste orice bariera...chiar si dincolo de moarte...frumos reportaj.