Cand soarele in rosu imbraca
ambientul
Si noaptea a tras perdeaua
peste albastra mare,
Cu talpile desculte imi tarsai
azi prezentul
Pe-o plaja prea pustie,plina
de-ntunecare.
O liniste ce doare apare acum
prezenta
Caci nici o adiere un zgomot
n-o mai face…
Doar pasii schiopatand calcand
peste prezentul
De pietre colturoase ,ce intep
ca niste ace.
Privirea-n departare o acum
acum fixata
Ma tem sa mi-o abat azi de la orizont.
Iluzie de-a mea sau minte
programata,
Din maretul scenariu a mai
ramas un ciot.
Si-asa cu fruntea sus si
singura pe cale
Apar in peisajul frumos din
asfintit.
Si pictorul ce-l vede il va
transpune-n jale
Pe-o panza ce de-o vreme in cui
a adormit.
2 comentarii:
Iubesc mult razele soarelui si-mi pare rau in fiecare zi cand apune,exact ca in versurile tale de inceput a sentimentalei poezii.
Poate si drumul tau in viata va straluci odata si odata dupa atata tristete si suferinta.
Frumoasa poezia ta Mari,ma revad si eu in ea ,iar starea de spirit oglindita in ea seamana mult si cu sufletul meu ..
pupici si un asfintit linistit!
Trimiteți un comentariu