Zambesc,crezand ca esti acolo
Unde nu este nici un nor
De intristare si durere
Doar Edenul fermecator.
Zambesc, crezand ca orice lucru
Ce il visai aici, il ai
Acolo,unde ingeri canta
In Sfant,Dumnezeiescul,Rai.
Zambesc ,crezand ca tu aievea
In visul meu te-ai aratat
Sa-mi spui ca lumea ta exista
Si totul e adevarat.
Zambesc,crezand ca al meu gand
Se-ndreapta catre tine
Si sper din suflet,puiul meu
C-acolo ti-e mai bine.
Zambesc,crezand ca intr-o zi ,
Cum noi am fost odata,
Voi fi din nou copilul meu
De tine imbratisata.
Nuti Ignat
7 comentarii:
Dumnezeu sa iti dea puterea sa zambesti mereu Nuti iar Cosmin sa te invaluie in linistea-i de inger...si sa iti arate numai un coltisor din tot ce poate vedea acum...pentru ca tu sa poti avea forta sa zambesti...
Poezia ta este un indemn pentru noi toti de a privi ce ni se intampla acum prin ochii lor ...si de a incerca sa ii bucuram pana in clipa reintalnirii zambind...
Durerea mamelor care si-au pierdut copiii este imensa,dar tu Nuti draga, prin minunatele tale versuri, ne aduci speranta ca inca mai putem zambi de dragul celor care
au plecat pe drumul fara intoarcere.
Te imbratisez cu mult drag!
Frumoase versuri...de acolo de sus Cosmin va vegheaza si este mandru de dvs,fiti sigura ca acolo este bine...intr-un loc frumos si bun...ca sufletul lui,fiti sigura ca va veni si ziua cand acolo sus ne vom intalni cu ai nostrii si ii vom putea strange in brate iar...se zice ca la ei nu exista timp...la noi poate trec ani pana-n ziua revederi,dar pt ei poate insemna o clipa...va imbratisez dna.Nuti si zbor lin Cosmin...alaturi de ingeri...
O poezie duioasa- ce mi-a rascolit sufletul,iar lacrimi de dor, imi brazdeaza fata...Fii sigura Nuti ca fiul tau, este mandru de tine,iar iubirea ta ce il insoteste si in vesnicie ii lumineaza calea!
Ei sigur sunt intr-o lume mai buna iar atunci cand va sosi ceasul, ne vom reantalni...
Te imbratisez cu caldura!
Cel mai important lucru care ne ajuta sa depasim aceasta perioada de timp,parcurgerea vietii noastre ,care nu va mai fi niciodata ca inainte ,este acela de a crede ca lumea de dincolo exista si ca cei plecati dintre noi sunt intr-o lume mai buna ,iar INTALNIREA CU EI e cea mai mare nadejde a noastra.
Ce-i drept ,ca sunt zile sumbre cand mintea noastra parca e incapatanata a gandi asa,si deznadejdea ne umple sufletul de amaraciune ...Mai apare apoi dorul care nu se poate exprima in cuvinte,care ne copleseste si cat de puternici am incerca sa fim ,ochii se umple de lacrimi,iar tristetea nu are margini...
Multumesc Marilena,pentru ca un inger te-a trimis ,intr-una din zile ca acestea,triste si sa-mi aduci aminte de aceasta poezie care am scris-o intr-o dimineata ca si raspuns la un semn primit de sus cu o dupa amiaza inainte...Incercand sa ne incurajam una pe alta,eu si o tanti care si-a pierdut si ea fiul in urma cu un an ,in urma unei boli,si spunandu-i ca "uite ce scrie pe cer :cosmin si sandel sunt bine acolo unde au ajuns ei"... cu lacrimi in ochi ,privind in nou in sus,,pe cerul care avea doar cateva pete de nori ,ici colo,a aparut o stea ...era dupa amiaza ,spre seara,,,,nici o alta stea pe cer ,doar aia...
Mi s-a umplut inima de bucurie ,am considerat asta ca si un raspuns de la ei ...ca exista si sa credem ca e adevarat ...
Va imbratisez cu caldura sufletului meu ,si sper ca ceea ce va spun ,sa va incalzeasca si voua sufletul ,de bucuria miracolului si a credintei ,,,care ce-i drept ,,,mai cade cateodata ...dar se ridica cu ajutorul vostru ..
Va iubesc si va daruiesc o zi linistita si plina de iubire!
P.s.Narcisa ,te rog ,sa nu-mi mai vorbesti cu dvs.ok?pupici.
Nuti,tu stii foarte bine ca "nimic nu este intamplator"...Toti avem momentele noastre de slabiciune dar in acele momente primim intotdeauna un ajutor neasteptat...eu cred ca cineva de sus are grija de noi...
Va imbratisez si eu cu mare drag!
O DOAMNE,citind poezia ta, am zimbit gindind la visele pe care le aveam impreuna cu Vali,cit de frumos ne imaginam ca va creste fetita lui mare si ne vom bucura imprena si vom fi fericiti toti fiindca el asa ne voia pe toti in jurul lui.Dar, trezindu/ma la realitate, am plins amarnic, fiindca intr/o zi frumoasa de primavara, cind totul revine la viata, inima lui a cedat si............ne/a umbrit visele.Acum il rugam mereu ca de acolo de sus sa ne indrume cum facea,si,cu adevarat simtim ajutorul lui.Nu mai am cuvinte sa ma exprim...pling,si va multumesc voua tuturor de pe blog, ca asa ma mai descarc.Va imbratisez si DOAMNE AJUTA/NE SI DA/NE PUTERE.
Trimiteți un comentariu