9 ianuarie 2011

De cugetat!

"Un lung tren ne pare viaţa.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama,
Unde ne-am suit şi când.

Fericirile sunt halte,
Unde stăm cât un minut,
Până bine ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.

Iar durerile sunt staţii
Lungi, de nu se mai sfârşesc
Şi în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.

Arzători de nerăbdare,
Înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă
La vreo ţintă ce-o dorim.

Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe şi dureri,
Noi trăim hrăniţi de visuri
Şi-nsetaţi după plăceri.

Mulţi copii voioşi se urcă.
Câţi în drum n-am întâlnit,
Iar câte un bătrân coboară,
Trist şi frânt, sau istovit.

Vine-odată însă vremea,
Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?

Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună goarna VEŞNICIEI:
< Am trăit şi n-am ştiut >


Versuri scrise la intrarea în biserica de la Sadinca, jud. Sibiu , mica mânăstire condusă de părintele-călugăr David.

4 comentarii:

Narcisa spunea...

Doamne bine zic aceste versuri,adevar curat,dar din pacate ne dam seama doar atunci cand ne apropiem de ultima statie ce si cum am trait in viata...noi toti suntem prinsi cu tot felul de griji,si nu realizam ca viata e scurta si e numai una...noi toti ar trebui sa invatam sa traim fiecare zi ca si cum ar fi ultima...dar putem?nu ma feresc de voi,va consider prietenele mele si va spun ca eu de exemplu am niste rate...si ma bucur cand trece un an cu gandul ca scap de datorii,dar anii mei?nu realizez ca de fapt anii trec si odata cu ei si viata...

Modart spunea...

O poezie simpla si minunata care merge direct la sufletul omului...fara ocolisuri!Inspirate versuri...si cat adevar ascund in inima lor!
Multumesc de postare,si de informatie!

mariperijoc spunea...

Si mie mi s-au parut demne de cugetat Modart,contin mult adevar...
Narcisa draga mea,suntem oameni...cand o ducem bine ne gandim la ce sa facem sa ne fie NOUA mai bine...(de parca am trai vesnic) cand intampinam un necaz,suntem pusi concret in fata unui deces realizam ca suntem trecatori,ca viata poate fi scurta uneori...suntem marcati...pana uitam si ne reluam aceleasi griji trupesti...de suflet uitam sa ne ingrijim ...

Tuchi spunea...

Pacat ca tindem sa ne amintim mai usor statiile decat haltele.... care chiar daca sunt mici, sunt multe! Asa e firea omului!