" In momentul mortii sufletul nostru se desprinde de corpul-gazda. Daca sufletul este batrin si are experiente din mai multe vieti anterioare, va sti negresit ca a fost eliberat si se va intoarce acasa. Nu e nevoie ca o persoana anume sa intampine aceste suflete avansate. Cu toate acestea, cele mai multe suflete cu care lucrez sunt intampinate de calauze in afara planului astral al Pamantului.Un suflet tanar sau un copil care a murit ar putea fi putin dezorientat pana cand ar aparea cineva mai aproape de nivelul de baza pentru a-l intampina. Exista suflete care prefera sa ramana pentru un timp la locul unde le-a surprins moartea.Cele mai multe pleaca imediat.Timpul nu are sens in lumea spiritelor .Desprinse de trupul in care s-au aflat, spiritele vor sa aduca alinare cuiva aflat in suferinta sau au alte motive pentru a ramane o vreme in apropierea locului in care a survenit moartea nu resimt timpul ca pe o pierdere. Pentru suflet timpul devine timpul Acum, care e diferit de timpul linear.Pe masura ce se indeparteaza de Pamant , sufletele se invaluie intr-o lumina din ce in ce mai stralucitoare. Unele dintre ele vor vedea pentu cateva momente o intunecime cenusie si vor simti cum trec printr-un tunel sau printr-o poarta.Diferentele dintre aceste doua fenomene depind de viteza de iesire a sufletului din corp, care, la randul sau, se afla in stransa legatura cu experientele sufletului. Senzatia de a fi condus de calauze poate fi placuta sau fortata, in functie de maturitatea sufletului si de capacitatea lui de a se adapta repede.La inceputul perioadei de desprindere, toate sufletele vad "fasii de nori" in jurul lor care, la scurt timp , se limpezesc permitindu-le sa se avante in infinitul departarilor.ESte momentul in care sufletul obisnuit zareste o forma fantomatica de energie venind spre el. Aceasta aparitie poate sa fie unul sau chiar doua suflete pereche, dar in mod sigur este calauza. In situatiile in care suntem intimpinati de un sot sau prieten care ne-a parasit inaintea mortii noastre, calauza noastra se afla si ea in apropiere , astfel incat sa poata prelua procesul de transformare.In momentul in care sufletele se indreapta spre locul numit "acasa". trasatura lor "pamanteasca" deja s-a schimbat.Ele nu mai pot fi numite umane in sensul pe care-l atribuim unei fiinte omenesti cu laturile ei, emotionala, temperamentala si fizica. De exemplu sufletul nu isi deplange moarea corpului fizic in felul pe care o fac cei apropiati lui. Sufletul e cel care ne face umani pe Pamant, insa fara corpul nostru , nu am mai fi ceea ce suntem , Homo Sapiens .
extras din cartea " Destinul sufletelor" de dr. Michael Newton
http://www.esoterism.ro/ro/destinulsufletelor.php
Un comentariu:
Interesanta carte,mi-ar placea sa o citesc,ma pierd prin aceste cuvinte gandindu-ma la calatoria mamei mele....noi doua eram tot timpul impreuna,de brat,nedespartite...ea era fricoasa de fel,se temea de moarte...eu ii spuneam razand ca suntem musafiri pe acest pamant si trebuie sa plecam,ea zicea:nu ti-e frica?nu,ii raspundeam si se uita mirata la mine...sunt sigura ca in acea calatorie ia fost frica,fara mine....imi pare rau ca am lasat-o singura....as da orice sa o vad,sa stiu ca e bine acolo...
Trimiteți un comentariu