Acest material nu este o transmisie realizata prin mine, eu am avut rolul de a nota, dar este tot o forma de transmisie realizata printr-un copil de cristal.
La un centru de terapie psihocomportamentala unde merg exista un numar mare de copii de cristal, indigo, probabil si alte tipologii (doar pe acestea doua am eu capacitatea sa le identific). In acest centru am cunoscut doi copii de cristal: o fetita de 7 ani jumatate, un baietel de 7 ani, foarte comunicativi si constienti de darurile lor.
Pe a treia fetita de 5 ani o cunosc din alta conjunctura dar ca si coincidenta exact in aceeiasi perioada am comunicat cu ea.
Ce pot sa spun dupa interactiunea cu ei: prezenta lor iti schimba radical modul in care vezi lumea. Dincolo de ceea ce spun, fiinta lor, energia pe care o emana te purifica in profunzime. Au in comun ochii foarte mari, fizic vorbind si foarte patrunzatori. Cand vorbesc cu tine simti cum citesc in tine, cum te scaneaza, dar o fac cu foarte mare delicatete si blandete. Mai au in comun o dragoste imensa pentru tot ceea ce inseamna animale si natura, o intelegere care depaseste cu mult varsta biologica.
In ceea ce priveste discutia cu fetita, venise acolo deoarece parintii erau depasiti de temele pe care le discuta si ingrijorati pentruca este foarte sensibila la suferinta celor din jur. S-a creat in doua randuri un context favorabil ca sa pot discuta cu ea intr-o incapere separata, in liniste. Initial vroiam sa explic eu poate din orgoliul adultului ce este cu moartea si cu viata dar, dupa primele minute, mi-am dat seama ca rolurile putin diferite: eu voi scrie si ea va vorbi. Am incercat sa notez cat mai in amanunt tot ceea ce mi-a spus, ceea ce nu pot transpune in cuvinte este trairea avuta in prezenta ei si a celorlalti doi copii, sentimentul ca te afli in prezenta unei fiinte din alta sfera energetica care vorbeste printr-un corp de copil. De altfel la anumite momente in discutie se identifica cu acesti copii de cristal, in alte momente relata dintr-un punct as spune de constiinta superioara. Am avut senzatia ca in prima situatie se exprima prin constiinta sufletului ei, in a doua vorbea prin ea o entitate probabil de tip ghid sau protector.
Dupa intalnirea cu ei cred ca suntem binecuvantati la nivel de umanitate in ansamblu pentruca acesti copii sunt printre noi.
Cu drag,
Daniela
-Am inteles ca discuti mult despre moarte si lumea de dincolo. Iti este teama de moarte?
La moarte eu ii spun trecerea, iar lumea pentru mine nu exista aici si dincolo, exista lumi in lumi. Nu imi este frica de trecere, pentruca stiu ca de fiecare data cand ajung in lumea Sufletelor, ma pregatesc si invat pentru a reveni aici. De fiecare data imbrac haina unui corp de copil si am posibilitatea sa imi aleg tara, parintii, timpul si forma corpului meu. Este un proces foarte interesant care se face pana in cele mai mici detalii.
-Parintilor tai le este teama de moarte? Cum reactioneaza la aceste subiecte pe care le ridici tu?
Le-am explicat ca cel mai dificil proces nu este moartea, ci este nasterea pentruca atunci cand ne nastem uitam cine suntem si de unde venim, pe cand atunci cand murim vedem imediat lumea sufletelor constienti fiind de frumusetea de acolo. Singura mea grija pentru parinti este ca ei sa nu treaca dincolo fara a intelege sarcina, lucrul pe care il au de facut, pentru care au venit in aceasta viata.
-Acestei sarcini ii putem spune misiune de viata. O poti detalia?
Fiecare suflet vine in aceasta calatorie cu un scop, tu de exemplu cand iti propui sa calatoresti cu trenul, iti propui de fapt sa ajungi undeva, apoi alegi mijlocul de transport care duce la acea destinatie, ora si iti pregatesti bagajele. Asa se intampla si la calatoria in aceasta lume, fiecare are propriul sau scop, acest scop depinde foarte mult de ceea ce face persoana respectiva in viata.
va urma
sursa E-mail
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu