Se intampla cateodata in mersul nostru sa ne impiedicam si sa dam cu fruntea de pamant, pentru ca altfel am ajunge poate sa ne purtam nasul mult prea sus…
Tocmai te obisnuiesti cu peisajul privit de sus si intr-o secunda nici nu apuci sa iti dai seama ca te intinzi pentru a il putea privi in profunzime..de aproape..
Cand te obisnuiesti cu idea ca viata in lumea asta este o lupta,ca trebuie sa castigi batalii pentru a castiga razboiul,iti stabilesti ruta si strategiile bine ticluite in mintea ta spre a invinge…dar te impiedici de un ciot banal aparut de unde nici nu stii si ti se opreste elanul…
Ti-ai uitat telul,esti uimit de ceea ce vezi,impietrit,mirat ca pana atunci nici nu ai observat tot acest detaliu si categoric nu mai ai chef sa te ridici si sa pornesti la drum…
Ti se pare mult prea mare efortul si nici nu iti mai amintesti…ce trebuia sa faci?
Ieri erai rege,azi flamand si singur…
Si fara vlaga si-mpietrit de chinuri
Si-astepti infrigurat sa treaca valul
Si sa respiri adanc…
Sa te eliberezi…
Sa fii iar rege.
Astepti sa-ti vina cheful,
Sa vrei sa te ridici..
Esti oboist si singur
Si ghemuit.
In juru-ti multi altii
Isi poarta drumul
Si fug si te ating.
Prea ocupati sa ajunga
In lumea din poveste
Se-mping si isi dau coate
Te ocolesc,te sar..
Nici nu existi se pare…
Si te faci tot mai mic..
Si te retragi din drum
Si-I lasi ca sa alerge,
Doar ii privesti uimit,
Si trist si-ngrijorat
Si oboist.
Plec capul si –nchid ochii
Visez ca ma ridic…
A venit inca unul din momentele in care “luptatoarea”,”puternica” din mine s-au ratacit pe undeva si am ramas doar eu cea speriata de drumul intunecat pe care il mai am de parcurs.
Poate ca m-am impiedicat de-o piatra…dar cate oare mai am de lovit?
9 comentarii:
Cand esti doborat Dumnezeu iti intinde o mana...In disperarea ta uiti ca nu esti singur...El este alaturi de tine...
Si iti mai sunt alaturi suflete dragi...
Astazi mana mea s-a numit Steliana,Narcisa...Multumesc
"Sunt caderi care inalta sufletul dar ochii sunt prea inlacrimati ca sa vada."(A.Trifan)
Caut-o si adu-o inapoi, pe Luptatoarea si Puternica Marilena.Trebuie...trebuie ptr. ca drumul e lung si pietre sunt multe...ocoleste-le,sari peste ele iar daca ai cazut ridica-te,dar nu te lasa doborata!Copii, Vali si...noi cele de aici avem nevoie de Puternica si Buna noastra Marilena!!!
cu dragoste
Lili
Dumnezeu ,aici pe pamant ,se manifesta prin oameni si face el de asa maniera sa ne scoata in cale prieteni devotati si sinceri ,ei reprezinta pana la urma familia noastra spirituala ,oglinda noastra ,dar totul numai datorita fortei divine care ne intelege,ne
incurajeaza si ne intinde o mana ocrotitoare.
Scumpa mea,imi cer scuze ca tocmai acum cand ai avut acele zile in care durerea,dorul,disperarea pune stapanire pe noi mai mult ca in celelalte zile ale anului,eu am fost daramata total si nu te-am putut sustine in totalitate,iarta-ma,tu trebuie sa fii tare,fetitele au nevoie de tine puternica,stiu ca e greu,stiu ca uneori nu-ti mai pasa de nimic,eu am ajuns ca la fiecare suparare sa-mi doresc sa ma duc la mama unde e liniste si pace...chiar daca esti la fel ca noi,o femeie care si-a pierdut sotul in floarea varstei lasandu-te sa le fi si mama si tata copiilor tai,noi aici te vedem ca o femeie puternica,invingatoare,rationala,esti femeia care a reusit sa ne aduca noua celor de aici putina liniste sufleteasca,intelegere,te iubim mult si trebuie sa-ti revii,pt.fete,pt.noi,da?te pup ingerul meu si chiar daca drumurile noastre vor fi presarate cu spini,cu pietre,cu bolovani....impreuna vom sari peste si va aparea soarele si pe strada noastra nu?
Va multumesc dragele mele,mesajele dar mai ales gandurile voastre bune au ajuns la sufletul meu...
Sunt bine acum datorita lui Dumnezeu care mi-a scos in cale persoane speciale ca voi...
Multumesc
si eu la fel, am picat rau de tot, nu mai sunt acum cea puternica si de nedaramat ce nu demult striga ca nimic nu ne poate invinge, cea optimista ce spunea ca trebuie sa luptam. simt ce simti si tu. am momentul meu de slabiciune si am sa-l traiesc si pe acesta. am sa raman picata sa-mi adun poate fortele pentru inca o calatorie, pana la urmatorul "ciot". va pup si ma retrag in lumea mea acolo unde sunt doar eu si nimeni si nimic nu ma poate atinge. nu stiu ce, ceva puternic ar trebuia sa se intample sa ma ajute.. asa ca am sa-mi incarc singura bateriile, asa cum fac mai mereu (atunci cand nu sunt aici langa voi, pentru ca imi place sa par puternica. Acum sunt slaba..)
Draga mea Tuchi,cred ca noi toate trecem prin astfel de momente...Important este ca suntem constiente de ceea ce simtim si chiar daca ne e greu ne straduim sa le depasim...
Aici intre noi ,nu purtam masca...ne intelegem si suntem naturale...
Crezi ca cineva dintre cei de langa mine si-a dat seama de starea mea de acum cateva zile?
Nu...Numai voi ati stiut adevarul...Asta nu inseamna ca suntem "slabe" ,iti trebuie multa tarie sa recunosti ca esti intr-o astfel de stare...
Sunt alaturi de tine cu sufletul,cu gandul si mi-as dori ca acest gand bun al meu sa te ajute putin...sa depasesti aceasta agitatie sufleteasca...
Dumnezeu sa iti dea putere!
Tuchi,nu stiu ce sa-ti zic,cum sa intamplat de am cedat toate in zilele acestea si nu ne putem baza una pe cealalta.....nu-mi gasesc cuvintele,eu una sunt aiurita acum si nu ma pot concentra la nimic....dar nu vorbele sunt cele mai importante nu?tu doar trebuie sa stii ca noi toate suntem cu gandul la tine,trecem noi si peste asta nu?te pup si fii tare....atat cat se poate.Dna.Lili,am inteles ca si dvs treceti zilele acestea cu greu,retraind acel moment nefast.....mereu m-ati sustinut,ati vorbit cu mine ca o mama,va rog si eu acum,ca un copil care nu vrea sa-si vada mama suferind,fiti tare....da?va imbratisez cu dragoste,aveti grija de dvs.
Iti multumesc,copile drag !Iti multumesc Narcisa!
Lili
Trimiteți un comentariu