28 ianuarie 2011

Rodica ne impartaseste durerea ei...

In 24 iunie 2008 s-a implinit un an de cand fetita mea draga Alina a plecat in lumea ingerilor. D-zeu mi-a daruit-o si a ocrotit-o la nastere cand nu i s-a dat sanse sa traiasca , am nascut-o la 7 luni , avand 1700gr, dar a crescut mare, frumoasa si sanatoasa. Dar.. mi-a luat-o la 22 de ani, pe neasteptate. Totul a inceput in 6.04. 2007 si s-a terminat in 24.06.2007.S-a stins din viata rapid si aproape inexplicabil. La inceputul lunii aprilie 2007 a inceput cosmarul: a inceput sa simta intepaturi in zona ficatului, a prezentat icter pe tot corpul , iar in urma investigatiilor si analizelor efectuate in tara si in Ungaria ,la Szeged, s-a banuit ca sufera de hepatita autoimuna, afectiune ce necesita in ultima instanta , transplant hepatic. Am fost indrumati catre Spitalul Fundeni,pentru precizarea clara a diagnosticului si inceperea tratamentului . Am asteptat 3 saptamani pana sa ajungem la Fundeni, timp in care boala a evoluat, pana la urma am plecat spre Bucuresti fara a mai astepta programarea. Am ajuns la spital luni, in 18.06, s-a inceput tratamentul cu cortizon pentru afectiunea ei,apoi a inceput cosmarul... dupa 3 zile , doctorita care o trata a plecat la un congres in strainatate, in aceeasi zi fiica mea a inceput sa se simta rau, avea dureri, era asa de agitata, medicii chemati sa o vada imi spuneau ca isi va reveni , altii spuneau ca starea ei este foarte grava...eu eram innebunita de groaza si disperare ...nu voi uita acele zile niciodata ...au fost ultimele 2 zile cand fiica mea a mai fost constienta . Apoi , vineri 22 iunie seara si-a revenit cateva clipe, era asa de linistita , avea ochii plini de fericire,parca vedea ceva ce noi nu vedeam... s-a uitat spre mine si mi-a spus ,, va fi bine mami, imi trece ...apoi a devenit din nou agitata, i-au administrat un fenobarbital si ...au adormit-o... pe la ora 23, in timpul perfuziei,a inceput sa tuseasca , sa se sufoce , eu strigam sa o ajute ...acolo nu aveau nimic pe sectie ...au venit din sectia de ATI , i-au facut traheotomie ,au intubat-o si a fost dusa la reanimare ..din acel moment a intrat in coma .Nu avea sa-si mai revina niciodata .Mi s-a spus ca cel mai probabil a facut o reactie la cortizonul administrat sau la plasma ...dar ceea ce stiau sigur era ca nu mai avea nici o sansa sa traiasca ...Duminica 24.06.2007 inima ei buna si generoasa a incetat sa mai bata. Eram in stare de soc, imi venea sa urlu de durere si disperare, sa plang pana voi muri si eu, nu-mi venea sa cred ca fiica mea scumpa nu mai este. Cateva secunde hotaratoare:atat a fost hotarul dintre viata si moarte.A murit fara a mai apuca sa-si ia un ultim ramas bun de la cei dragi. ...nici acum nu-mi vine sa cred ca s-a putut intampla asa ceva... Poate asa trebuia sa fie, dar pana voi inchide ochii, voi ramane la convingerea ca nu s-a facut totul pentru salvarea ei. Abia acum imi dau seama ca de la inceput nu i s-a dat nici o sansa de salvare in aceasta tara , ca nimeni nu s-a implicat cu adevarat, ca avea o reala sansa in strainatate, sansa de care ni s-a spus dupa moartea ei. ..Avea doar 22 de ani . Era studenta in anul 3 la filologie, sectia romana-engleza, a fost o eleva si studenta eminenta, un exemplu de modestie, bun-simt .Avea atatea visuri si sperante..Desi a trecut un an de cand am pierdut-o,nici acum nu-mi vine sa cred ca este adevarat, durerea din suflet este la fel de mare, golul pe care l-a lasat Alina este la fel de imens..un gol care va ramane mereu in sufletul meu...copilul meu iubit , lumina ochilor mei a plecat din aceasta lume intr-un mod atat de dureros si nedrept ...Te vom iubi o vesnicie draga noastra , draga .... nu te vom uita niciodata ...te vom pastra in sufletul nostru mereu ...si stiu ca intr-o zi ne vom intalni din nou...Pana atunci, dormi in pace inger bun.

10 comentarii:

mariperijoc spunea...

Sunt cu sufletul alaturi de tine draga Rodica,chiar daca baietelul meu a poposit foarte putin in lumea aceasta,cunosc si eu durerea asta...
Am adaugat in povestea scrisa de tine anul 2008.Daca am gresit te rog sa ma corectezi...
Dumnezeu sa o odihneasca in pace pe Alina si voua celor ramasi sa va dea liniste sufleteasca si putere!

Steliana spunea...

Cata durere si regrete se strang in inima unei mame, dar poposind pe acest blog putem intrezari
o raza de sincera compasiune din partea celor care trec prin acelasi eveniment tragic.
Sunt alaturi de tine Rodica draga si-ti impartasesc cu sinceritate trairile.

Corina spunea...

Rodica....m-ai lasat fara cuvinte!
Ce-ti pot eu spune?Sunt alaturi de durerea ta nesfarsita.Ai pomenit la un moment dat de Fundeni si pe moment am retrait niste momente extrem de dureroase pentru mine.
Dumnezeu s-o odihneasca pe fetita ta!

rodica spunea...

Multumesc pentru gandurile voastre, dragele mele, am avut clipe grele , tare grele de-a lungul celor 3 ani de la plecarea Alinei, am avut caderi si zile cand nu reuseam sa fac absolut nimic, nu vedeam nici o raza de lumina , plangeam mereu si pasii se indreptau spre mormantul fetitei mele...de multe ori mi se parea ca este ireal ceea ce mi s-a intamplat , nu-mi reveneam din acel soc pe care il traiam ...si totusi atunci cand nu mai speram nimic...cand mi se parea ca am pierdut totul , am gasit altceva ... L-am gasit pe Dumnezeu , de fapt L-am regasit , caci el a fost tot timpul langa mine , acum stiu ca doar El m-a ajutat si sustinut in acele clipe de durere si disperare de dupa plecarea fetitei mele ...dar acum L-am gasit pe Dumnezeu asa cum numai o mama indurerata Il poate gasi ...si de atunci a inceput sa se schimbe totul. Am invatat ca fara Voia Lui nimic nu se face, am invatat sa accept plecarea Alinei , am invatat sa-I multumesc Domnului pentru toate , am invatat sa-mi duc crucea grea a vietii in liniste si pace,am invatat sa iubesc mai mult,sa iert mereu, sa ofer celor din jurul meu toata dragostea si ajutorul meu , chiar o simpla mangaiere sau un cuvant bun ...si acum stiu ca Dumnezeu este iubire, mila , bunatate, este singura nadejde spre lumina si adevar.
Si mai stiu ca intr-o zi , cand va voi Domnul , imi voi reintalni fiica iubita si vom ramane o vesnicie impreuna...
Va multumesc pentru tot si ma rog ca Bunul Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toate cu iubirea si bunatatea Sa nemarginita !
Doamne ajuta.

Narcisa spunea...

Doamna Rodica,citesc si plang,imi imaginez durerea si dorul din sufletul dvs.ma gandesc ca eu sunt daramata total dupa ce mi-am pierdut maicuta,dar sa-ti pierzi copilul...e groaznic,D-zeu ia langa el persoanele bune,curate in suflet,nu stiu ce sa va zic...nu-mi gasesc cuvintele...va inteleg durerea si va admir felul de a gandi,optimismul,mi-ar placea sa postati poezia ei(DESTIN)va imbratisez cu respect,D-zeu sa o odihneasca in pace pe Alina si dvs.sa va dea putere si liniste sufleteasca.

Dana spunea...

Rodica, te imbratisez si eu cu drag mare! Slava Domnului pentru felul in care gandesti si pentru ceea ce esti!

mariperijoc spunea...

Si eu am simtit acel ajutor Rodica,numai Dumnezeu ne ajuta si ne da linistea sufleteasca...

rodica spunea...

DESTIN
Veti plange poate intr-o zi
Ne-auzindu-mi glasul,
Veti sti ca nu am sa revin
Destinul meu e altul.

Timpul se deapana usor ,
Lasand cu-a lui scipire
O ceata deasa intre noi
Si poate-o amintire.

Dar ceata nu dureaza mult,
Caci soarele rasare
Si printre nori apar si eu ,
o floare cu petale.

Veti plange cand o veti vedea ,
Veti plange cu suspine,
veti plange ca nu sunt cu voi
veti plange pentru mine.
Alina C.- 27.02.1985-24.06.2007.
Dumnezeu sa te odihneasca in pace draga mea .

Steliana spunea...

Foarte expresiva poezia si scrisa clasic cu ritm si rima,cutremurator de dureroasa atat pentru tineretea ei cat si pentru cititorul poeziei.
Multumim Alina pentru talentul tau inascut!

mariperijoc spunea...

Rodica mie imi plac versurile si astept sa ne trimiti alte versuri scrise de Alina...Te rog sa mi le trimiti pe adresa de E-mail si le voi publica...
Iti astept vizita suflet drag,sunt cu sufletul alaturi de voi si astept vesti de la voi...cu fetele mai vorbesc pe E-mail dar pe tine te astept aici pana te vei hotara sa imi scrii
Dumnezeu sa va dea putere si liniste sufleteasca!