Rodica ne impartaseste durerea ei...

In 24 iunie 2008 s-a implinit un an de cand fetita mea draga Alina a plecat in lumea ingerilor. D-zeu mi-a daruit-o si a ocrotit-o la nastere cand nu i s-a dat sanse sa traiasca , am nascut-o la 7 luni , avand 1700gr, dar a crescut mare, frumoasa si sanatoasa. Dar.. mi-a luat-o la 22 de ani, pe neasteptate. Totul a inceput in 6.04. 2007 si s-a terminat in 24.06.2007.S-a stins din viata rapid si aproape inexplicabil. La inceputul lunii aprilie 2007 a inceput cosmarul: a inceput sa simta intepaturi in zona ficatului, a prezentat icter pe tot corpul , iar in urma investigatiilor si analizelor efectuate in tara si in Ungaria ,la Szeged, s-a banuit ca sufera de hepatita autoimuna, afectiune ce necesita in ultima instanta , transplant hepatic. Am fost indrumati catre Spitalul Fundeni,pentru precizarea clara a diagnosticului si inceperea tratamentului . Am asteptat 3 saptamani pana sa ajungem la Fundeni, timp in care boala a evoluat, pana la urma am plecat spre Bucuresti fara a mai astepta programarea. Am ajuns la spital luni, in 18.06, s-a inceput tratamentul cu cortizon pentru afectiunea ei,apoi a inceput cosmarul... dupa 3 zile , doctorita care o trata a plecat la un congres in strainatate, in aceeasi zi fiica mea a inceput sa se simta rau, avea dureri, era asa de agitata, medicii chemati sa o vada imi spuneau ca isi va reveni , altii spuneau ca starea ei este foarte grava...eu eram innebunita de groaza si disperare ...nu voi uita acele zile niciodata ...au fost ultimele 2 zile cand fiica mea a mai fost constienta . Apoi , vineri 22 iunie seara si-a revenit cateva clipe, era asa de linistita , avea ochii plini de fericire,parca vedea ceva ce noi nu vedeam... s-a uitat spre mine si mi-a spus ,, va fi bine mami, imi trece ...apoi a devenit din nou agitata, i-au administrat un fenobarbital si ...au adormit-o... pe la ora 23, in timpul perfuziei,a inceput sa tuseasca , sa se sufoce , eu strigam sa o ajute ...acolo nu aveau nimic pe sectie ...au venit din sectia de ATI , i-au facut traheotomie ,au intubat-o si a fost dusa la reanimare ..din acel moment a intrat in coma .Nu avea sa-si mai revina niciodata .Mi s-a spus ca cel mai probabil a facut o reactie la cortizonul administrat sau la plasma ...dar ceea ce stiau sigur era ca nu mai avea nici o sansa sa traiasca ...Duminica 24.06.2007 inima ei buna si generoasa a incetat sa mai bata. Eram in stare de soc, imi venea sa urlu de durere si disperare, sa plang pana voi muri si eu, nu-mi venea sa cred ca fiica mea scumpa nu mai este. Cateva secunde hotaratoare:atat a fost hotarul dintre viata si moarte.A murit fara a mai apuca sa-si ia un ultim ramas bun de la cei dragi. ...nici acum nu-mi vine sa cred ca s-a putut intampla asa ceva... Poate asa trebuia sa fie, dar pana voi inchide ochii, voi ramane la convingerea ca nu s-a facut totul pentru salvarea ei. Abia acum imi dau seama ca de la inceput nu i s-a dat nici o sansa de salvare in aceasta tara , ca nimeni nu s-a implicat cu adevarat, ca avea o reala sansa in strainatate, sansa de care ni s-a spus dupa moartea ei. ..Avea doar 22 de ani . Era studenta in anul 3 la filologie, sectia romana-engleza, a fost o eleva si studenta eminenta, un exemplu de modestie, bun-simt .Avea atatea visuri si sperante..Desi a trecut un an de cand am pierdut-o,nici acum nu-mi vine sa cred ca este adevarat, durerea din suflet este la fel de mare, golul pe care l-a lasat Alina este la fel de imens..un gol care va ramane mereu in sufletul meu...copilul meu iubit , lumina ochilor mei a plecat din aceasta lume intr-un mod atat de dureros si nedrept ...Te vom iubi o vesnicie draga noastra , draga .... nu te vom uita niciodata ...te vom pastra in sufletul nostru mereu ...si stiu ca intr-o zi ne vom intalni din nou...Pana atunci, dormi in pace inger bun.