Daca soarele ar putea sa topeasca,
Ghiata depusa pe sufletul meu
s-ar transforma intr-un ocean.
Si poate franturi de suflet
Ar ajunge purtate de ape la tine.
As vrea sa strig atat de tare
Incat distanta dintre noi
Sa nu poata opri sunetul,
Iar tu sa auzi dorul din sufletul meu.
Cum sa fac sa micsorez distanta dintre noi?
Sa pot sa-ti mai vad chipul
Si zambetul si veselia?
Sunt inconjurata de zidul
Format din lacrimi…
Picurand una peste alta,
Depuse in straturi,
Inconjurandu-ma fara scapare.
Numai tu ai fi putut gasi solutia
Ce mi-ar aduce o alinare…
6 comentarii:
Off,frumoase versuri dar pline de tristete si durere,cine nu ar vrea sa micsoreze distanta?dar tu Mari,m-ai invatat ca ei ne aud,deci striga ca te aude...,m-ai invatat ca ne vad,ca e tot timpul langa noi,ca ne vegheaza...deci si Vali este langa tine si fetele voastre,greu ne este ca nu-i putem auzi,vedea,strange in brate,dar gandul ca sunt langa noi trebuie sa fie alinare si putere pt.noi,te pup.
Este mare distanta intre lumea noastra si a lor....este o alta lume dincolo..diferita de a noastra.
Nimeni nu vrea sa ajunga acolo!Eu inca nu am gasit o alinare pentru ceea ce s-a intamplat cu Calin sau o explicatie!Va pup pe toate
Sentimentele tale, asternute cu
mare expresivitate in aceste versuri
aduce lui Alin o frantura de alinare ,
pentru ca si ei sufera ca ne-au parasit.
Va multumesc pentru ca imi sunteti alaturi,atunci cand imi este greu...si in sufletul meu izbucneste furtuna...
Va imbratisez pe toate ,cu atat mai mult cu cat stiu ca si voi suferiti...
Marilena draga,am citit zeci poate sute de
pareri in legatura cu certitudinea
vietii de dupa si vreau sa-ti spun
ca mi s-a confirmat faptul ca noi cei ramasi
am fost si suntem sprijinul inclusiv postum.
Ori de cate ori are loc evocarea cuiva inclusiv
parastase ,lansari de poezii, se reiau
progresat elementele cele mai elevate
evidentindu-se tranzitul celor plecati
spre desavarsire.
Te imbratisez cu multa compasiune!
Doamna Steliana, cum vi s-a confirmat?
Trimiteți un comentariu