29 aprilie 2011

Grupuri de suport pentru doliu.wmv

4 comentarii:

Narcisa spunea...

Este mare lucru sa poti vorbi deschis despre durerea ta si sa simti ca esti inteleasa,sa nu se uite cei ce te asculta ciudat,neintelegandu-ti durerea...

Corina spunea...

Cred ca nu m-as simti in largul meu intr-un grup de suport.Cand plang vreau sa fiu doar eu si atat..Nu-mi place sa ma expun!
Blogul e cel mai potrivit.Calin cred ca m-a indreptat aici, asa imi place sa cred.

Narcisa spunea...

Asa este,tot asa fac si eu,ma ascund,poate multi zic ca sunt tare,pt ca nu ma vad plangand,plang dar in momentul in care apare cineva ma opresc brusc...in cavou plang de fiecare data pt ca sotul iese afara,dar cand intra ma ascund...stiu ca nimeni nu ma intelege si ma intreb ce rost are sa le mai arat ce simt?doar mama si D-ZEU stiu cu adevarat ce este in sufletul meu...as vrea sa pot merge undeva sa urlu,sa tip,sa ma eliberez de toata durerea tinuta in mine...doar voi ma intelegeti...si pt asta va multumesc

NUTI spunea...

Da Narcisa ,,si eu fac la fel...si uneori simt ca vreau sa ies mai repede din compania celor cu care sunt ...sa ajung acasa ...sa mi plang durerea mea....