22 decembrie 2011

In odaie

Afara canta vantul prin crengile golite
Si ajuta acum copacii sa danseze divin
In casa arde focul prin lemnele trosnite
Privind la al sau vals, in fata-i ma inclin!

Miroase a boabe fierte si-a fum de foc in vatra
Bunica se agita sa faca bunatati
Cu bucurie apoi duios sa le imparta
La toti cei dragi ai sai si la ai ei nepoti.

Ascunsi pe la ferestre privesc acum copii,
Nerabdatori la clipa cand vor putea manca,
Din tot ce ochiul lor acum cu bucurie
Le-arata intins pe masa din camera de nea.

Acolo in odaia cu flori de gheata trasa
La care doar bunica stie a descuia,
Ne-mbie multe dulciuri si bunatati pe masa
In zi de sarbatoare pe toate le-om manca.

6 comentarii:

Narcisa spunea...

Frumoasa poezie,eu nu am avut bunica...si imi era asa greu cand auzeam colegi ca merg la tara la bunici...citind,mi-am amintit cand mama punea tava de prajituri pe balcon si eu intram si mancam pe furis....intr-un an am intrat cu mai multi copii si am mancat tot...apoi au venit niste musafiri la noi si mama se ducea sa ia prajituri sa-i serveasca...va imaginati ce surpriza a avut!!!?frumoase vremuri,as da orice sa mai fiu copil in bratele mamei,sa simt ca nimeni si nimic nu imi poate face rau pt ca ea ma protejeaza...

Andreea spunea...

Superba poezie, frumoase amintiri, copilarie minunata alaturi de bunici. Cat de frumos ai creat imaginea iernii la bunici, bunatatile ce le pregateau, caldura sobei, trosnetul lemnelor, cuvintele lor duioase, ce dor imi este de ei, ce dor imi este de copilarie...

adriana spunea...

foarte, foarte frumos!

Corina spunea...

Copilaria e un dar pe care-l primim de la Dumnezeu.Este important cum trecem prin ea.Tot ceea ce se intampla in copilarie ne marcheaza mai tarziu, adulti fiind.

mariperijoc spunea...

Va multumesc pentru apreciere si va doresc sa va bucurati de puritatea copiilor care va vor colinda,de frumusetea zapezii ,de colinde ascultate "la gura sobii",de atentia prietenilor...
Va imbratisez!

NUTI spunea...

Am crescut alaturi de mama mamei...Nu am putut sa -i spun bunica,pentru ca mama mea strigand-o "mama" asa am invatat si eu...
Da ,a fost frumoasa copilaria alaturi de bunici,care pregateau totul de sarbatori foarte traditional..Cu noaptea in cap in ziua de Ajun fierbea sarmalele si mirosul de prune uscate ,fierte ne trezea asteptand cu nerabdare sa le primim de pomana...
Ne amintim cu drag si nostalgie...rugandu-ne la Dumnezeu sa-i aiba in paza Lui,sa-i ierte si sa le dea odihna vesnica!