O floare de nufăr îşi pleacă petale,
'N oglinda tăcută ce-adoarme dureri,
Mai cântă-mi, iubite din rănile tale,
Mai dă-mi o albastră-amintire de ieri...
Şi lasă-mi o noapte pe frunte să-mi ningă
Din gândul ascuns printre sălcii şi nori,
Doar visele tale cu dor să-mi atingă
Petale de nufăr, petale de zori...
Din palma-ţi rănită-n sărutul plecării
Mai simt mângâierea tăcerii din noi.
Ne plânge-aşteptarea în taina-nserării
Când norii se-apleacă cu umbre şi ploi...
Şi nimeni nu ştie că timpul se-mbracă
'N petale de nufăr pierdut în noroi
Şi nici o durere n-aşteaptă să treacă
Un pas fără tine, un pas fără noi...
Petre Violetta
http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/petale-de-nuf-r
4 comentarii:
Frumoasa poezie,felicitari autoarei.
Versuri pline de sensibilitate in care se aude parca si strigatul meu...pentru ca tot incerc sa ma obisnuiesc cu "Un pas fara tine,un pas fara noi..."
Felicitari Violetta!
Foarte frumoase versurile tale Violeta ,ele exprima sentimentale tale pe care le simtim si noi din acelasi suflet plin de dor ,de amintiri ,de iubire eterna dincolo de moarte...si eu am acelasi sentimente si vreau sa spun ca:
Iubirea trece dincolo de moarte,
Ea nu se opreste odata cu ea
Si amintiri ce dainuie atat de departe
Sunt purtate de inima noastra cea grea..
Din apele tulburi ale durerii,iubirea si dorul se ridica la suprafata (gingas si pur),asemenea florii de nufar...
Felicitari pentru frumoasele tale versuri Violeta!
Trimiteți un comentariu