2 decembrie 2011

POIANA


Acolo in poiana verde,
Cu valuri ce zambesc la soare
Si-si mladie duioase plete
In zambete mangaietoare,
Doi tineri zburda mana-n mana
Si veseli harjonesc destinul,
Ca asta clipa sa ramana
Pentru a le indulci veninul.
Iar el din macii rosii tese
Covor sa-i puna la picioare,
Cu ale lor frumoase fete
Un sange clocotind la soare.
Si veselia din poiana
E cel mai minunat tablou,
Pacat ca este doar o rama…
Peisaj intr-un vechi…tablou.

5 comentarii:

Lili spunea...

Ma surprinzi si ma incanti de fiecare data Marilena ,cu frumoasele tale poezii!
Te imbratisez!

Narcisa spunea...

Foarte frumoasa poezia,felicitarile si toata admiratia mea...pup

Steliana spunea...

Se spune ca dragostea este o inchinaciune a ingerilor catre stele, dar eu cred ca dragostea ta
este o daruire totala pentru toti si tot ce te inconjoara exprimata atat de duios si in aceasta poezie.

NUTI spunea...

Amintiri,trairi placute
Scrise-n fila ,dupa fila
Stau sa cada abatute
Dintr-o lacrima umila.
E frumos cum amintirile tale,nu le lasi sa se-ascunda de praful timpului si le asterni pe hartie...Vor fi ca o comoara a ta si ca o marturie a iubirii tale pentru dragii tai ,plecati dincolo.
Te imbratiseaza cu compasiune ,un suflet la fel de trist de nostalgia amintirilor!!

mariperijoc spunea...

Amintirile sunt tot ce ne-a mai ramas...Si versurile tale sunt frumoase Nuti,pune-le pe hartie si te vei simti putin mai bine...in plus vei lasa marturie gandurile si sentimentele tale ,urmasilor tai...