Acolo in poiana verde,
Cu valuri ce zambesc la soare
Si-si mladie duioase plete
In zambete mangaietoare,
Doi tineri zburda mana-n mana
Si veseli harjonesc destinul,
Ca asta clipa sa ramana
Pentru a le indulci veninul.
Iar el din macii rosii tese
Covor sa-i puna la picioare,
Cu ale lor frumoase fete
Un sange clocotind la soare.
Si veselia din poiana
E cel mai minunat tablou,
Pacat ca este doar o rama…
Peisaj intr-un vechi…tablou.
5 comentarii:
Ma surprinzi si ma incanti de fiecare data Marilena ,cu frumoasele tale poezii!
Te imbratisez!
Foarte frumoasa poezia,felicitarile si toata admiratia mea...pup
Se spune ca dragostea este o inchinaciune a ingerilor catre stele, dar eu cred ca dragostea ta
este o daruire totala pentru toti si tot ce te inconjoara exprimata atat de duios si in aceasta poezie.
Amintiri,trairi placute
Scrise-n fila ,dupa fila
Stau sa cada abatute
Dintr-o lacrima umila.
E frumos cum amintirile tale,nu le lasi sa se-ascunda de praful timpului si le asterni pe hartie...Vor fi ca o comoara a ta si ca o marturie a iubirii tale pentru dragii tai ,plecati dincolo.
Te imbratiseaza cu compasiune ,un suflet la fel de trist de nostalgia amintirilor!!
Amintirile sunt tot ce ne-a mai ramas...Si versurile tale sunt frumoase Nuti,pune-le pe hartie si te vei simti putin mai bine...in plus vei lasa marturie gandurile si sentimentele tale ,urmasilor tai...
Trimiteți un comentariu