Usor mai e cand stai deoparte
Pe altul sa-l analizezi.
Necazul lui sa te desfete
Si sa il ridiculizezi.
Atunci cand omul se loveste
De un necaz in viata sa,
O lovitura grea primeste
Cazuta de la palma ta.
Nu intelegi ca mult mai bine
Ar fi o mana sa-i intinzi.
Si drumul sa-l ajuti a tine,
In bratele tale sa-l prinzi.
O vorba spusa cu blandete
Poate sa stearga lacrima.
Si cu o simpla politete
Poti sa salvezi pe cineva.
Minte sa tii ca roata sortii
Ne ia cu ea pe toti in zbor.
Si cand esti prins in jocul rotii
Sa cazi de sus e chiar usor.
Rostogolindu-te in cadere,
Cu groaza-ncepi atunci vedea,
Ce-nseamna sa fii la durere
Fara a te prinde cineva.
2 comentarii:
Superba poezie,adevarate cuvinte...este usor sa stai sa privesti si greu sa ajuti...asa gandesc unii...frumoase versuri,felicitarile mele.
Mi-a facut placere sa citesc noile tale versuri si am regasit prin ceea ce exprimi tu ,un prilej sa simt mai putin apasarea supararii si sa intrevad prin gandul frumos al tau ,
caldura sufleteasca cu care ne in
conjori.
Trimiteți un comentariu