S-au reîntîlnit în lumea de dincolo

Povestea care urmează este una neobişnuită. Personajele din ea nu au  fost niciodată fată în fată, nu s-au cunoscut, copii lor nu au ştiut unul de existenta celuilalt, nu au ştiut nici unii, nici ceilalti ce s-a întîmplat în viata fiecărei familii.

În anul 2005, în numărul 6 al revistei noastre, am publicat articolul ,, Radiografia unei morti”. Am scris acolo despre durerea unei mame, doamna Mariana Steliana Cilibia, din Drobeta Turnu Severin, al cărui fiu, Florin Sorin Craioveanu, născut la 23 septembrie 1978, a murit înecat la data de 15 iulie 2003.
 În articolul respectiv am citat şi nişte versuri, din două poezii scrise de Florin, Pusi cum îl alinta mama lui, cu putin timp înainte să plece din această lume.
 Iată-le : ,, Traiesc amintiri, iluzii / Chinuit ma-ntreb neancetat/Cand va veni clipa iertarii/ Ca sa-ntelegi ca nu sunt vinovat” (Iertare) şi ,, Nu concep a ma topi-n multime/ A nu-mi lasa amprenta-n Univers/ Vreau sa incerc ca printr-un vers/ Sa intorc lumea in alt sens/ Vreau sa pot patrunde Universul / Sa ma adap din vesnicul izvor/ Urmasii sa-mi respecte versul/ Atunci cand eu o fi sa mor” ( Ideal).

 În Lumea misterelor nr.2/2012, în articolul ,, Poezie neterminată”, am scris despre povestea altei mame îndurerată, doamna Ligia Paraschiv, a cărei fiică, Monica, născută la 2 aprilie 1977, studentă la Facultatea româno-americană, a murit într-un accident de maşină, împreună cu tatăl ei, la 25 octombrie 1999.
 Înainte de tragica întîmplare, fata a avut un vis pe  care i l-a povestit mamei ei : ,, Mamă, uite ce văd eu. Parcă sunt mireasă, în alb şi stau în poarta cimitirului iar voi veniti la mine şi plîngeti, dar eu sunt foarte fericită. Acolo unde eram totul era scăldat în lumină şi erau multe flori”.


 Ca şi Sorin, băiatul despre a cărui existentă nu a ştiut niciodată, a scris şi ea nişte versuri, în care prevedea parcă ce avea să se întîmple.:,, De-o fi să mor iubite/ Am doar un singur vis/La cimitir, acolo sus/ Nu vreau să fiu uitată în sicriul rece/Spre cimitir cînd mă veti duce/ Pe-acel drum fără sfîrşit/Să mă purtati în inimi , să mă aveti în gînd”. 

Cele două mame nu s-au cunoscut niciodată, nu s-au văzut , dar au intrat în legătură pe internet, prin intermediul semnatarului acestui articol.Şi-au spus una alteia durerea, şi şi-au plîns fiecare, acolo unde se găsea, copiii pierduti. 
Într-o discutie pe care am purtat-o cu doamna Cilibia, mi-a povestit următoarele :,, Cu două luni înainte să moară, băiatul meu a avut un vis. Împreună cu trei mirese s-a urcat într-un autobuz. Atunci a zis că i se va întîmpla ceva rău”. 
Monica, fata doamnei Parachiv, tot înainte cu două luni de deces, dar cu patru ani înainte de moartea lui Florin, a avut şi ea un vis , în care s-a văzut mireasă. Amîndoi au scris versuri în care parcă îşi prevedeau sfîrşitul. Undeva, în spatii pe care nu le cunoaştem, se scria deja istoria a ceea ce avea să urmeze. 
Doamna Cilibia ne-a mai relatat însă ceva deosebit : ,, Florin a murit pe 15 august 2003. Pe 19aprilie 2004, era într-o miercuri, pe la trei dimineata, am avut un vis. Uşa clasei din Liceul Traian, unde a învătat unicul meu fiu, era deschisă iar eu am văzut la tablă o fată, îmbrăcată în alb strălucitor, cu nişte panglicute albe care se revărsau pe păr şi care aveau la capăt cîte o floricică albă. La un moment dat a întors capul şi am zărit doi ochi mari căprui care m-au impresionat. Privind spre mine, fata a zis:< Uite, vine stăpînul> şi a apărut copilul meu îmbrăcat în costumul lui bej, foarte serios şi mîndru de el. În partea stîngă a hainei avea o floare mare de ginere. Eram foarte bucuroasă că era viu şi-mi făceam procese de conştiintă că l-am crezut mort. Mi se părea că este un miracol şi mă întrebam, atunci cui i s-a făcut autopsie? “.Cînd s-a trezit din somn, ochii i s-au umplut de lacrimi, fiul ei era acolo, în lumea în care plecase, cu o fată foarte frumoasă. Era oare una dintre cele trei mirese? 

Ionel Grama

sursa:Lumea Misterelor

 http://www.lumeamisterelor.com/