- prima lege zice: “Persoanele pe care le intalnesti sunt persoanele potrivite”. Cu alte cuvinte, nimeni nu intra in viata noastra din intamplare; toate persoanele cu care interactionam se afla alaturi de noi cu un motiv, acela de a ne ajuta sa invatam lectiile de viata care apar si sa continuam drumul personal;
- a doua lege zice: “Ceea ce ni se intampla este singurul lucru care ni se putea intampla”. Nimic, absolut nimic din ceea ce se produce in viata noastra nu ar fi putut sa se intample in alt mod (nici macar detaliul cel mai nesemnificativ)… Nu exista: “daca as fi facut cutare lucru….s-ar fi produs alt cutare lucru….” NU. Toate si fiecare in parte dintre situatiile care se produc sunt perfecte, cu toate ca mintea si egoul nostru nu le accepta …
- a treia lege zice: “Orice moment in care se incepe este momentul corect”. Totul incepe in momentul potrivit, nici inainte, nici dupa; cand suntem pregatiti pentru ca ceva nou sa apara in viata noastra, exact atunci apare (incepe);
- a patra lege zice: “Cand ceva se termina, se termina”. Daca ceva a luat sfarsit in viata noastra, este pentru propria noastra evolutie, deci cel mai bine este sa inchizi capitolul si sa mergi inainte imbogatit cu acea experienta.
Cred ca nu este intamplator ca citesti aceste randuri acum; acest text ajunge la tine azi pentru ca esti pregatit(a) sa intelegi ca “nici un fulg de zapada nu cade niciodata in locul gresit”…
Sursa: E-mail(ne-au fost trimise de Ioana)
9 comentarii:
Suna a resemnare,acceptare deplina,destin implacabil...ma rog ceva simt ca lipseste si aici,oricum poate reprezenta un indemn pentru reflectie..."nimic nu este intamplator" ca ideea generala.
Ma duc cu gandul insa la aberatiile istoriei,la crimele ei monstruoase,chiar ieri am vazut un documentar despre un dictator din Cambogia care a macelirit aproape 2 milioane de persoane,prizonieri torturati ,familii maltratate,infometate,copii si prunci laolalta ucisi la comanda dintr-o paranoie teribila...Ceausescu mic copil a fost pentru ce mi-a fost dat sa aud si vad in acel documentar...cand a fost intrebat daca are mustrari de constiinta ptr cei aproape 2 milioane de victime,a raspuns calm ca are constiinta curata,impacata...nici nu pot sa mai comentez acest aspect in continuare,sunt oripilat si atat.Acum ce sa intelegem dupa legile indiene...ca "victima atrage agresorul??!Sa credem in facatura sau in lucrare?Unde este legiuitorul?
Sau mai degraba,vb cantecului"nu ne-am nascut in locul potrivit!"
Unicul meu fiu a pastrat o legatura afectiva cu mine dupa ce m-a parasit prin intermediul viselor si prin mesajele transmise m-a convins ca reancarnarea exista.
Spiritul inainte de a se intrupa isi alege parintii si durata stationarii pe pamant in asa fel incat sa-si indrepte greselile savarsite in una sau mai multe vieti anterioare.
De aceia Ioana draga noi toate care suntem aici si acum invatam una de la cealalta cum
sa ne alinam durerea.
Suntem in mare un popor ortodox...credem in Dumnezeu si atat...uneori se intampla sa realizam ca "nimic nu este intamplator" cum spui si tu...sau ca daca "ceva "nu ne iese cum dorim la un moment dat in viata, mai tarziu realizam ca este mult mai bine ca nu s-a intamplat...
Ne lovim de multe lucruri pe care nu ni le putem explica,pe care le numim poate "coincidente",dar eu cred ca toate ne sunt randuite pentru a evolua...
LA MULTI ANI, in primul rand!
Nu stiu daca am ales bine locul acestui comentariu.. Au trecut mai bine de 6 luni de la pierderea tatatlui meu. In ultimele ore ale anului 2010 am reusit sa-mi iau ramas bun de la el cu adevarat. I-am spus (am scris in caietul meu de suflet) de dragostea mea pentru el, de regretele mele de gandurile mele. Mi-am cerut din nou iertare lui pentru greselile mele de copil si m-am impacat oarecum cu plecarea lui de langa mine. Nu inseamna ca nu ma mai doare sau ca nu mai sufar dar a fost un moment anume... Un moment in care am spus:GATA!! Am plans, am suferit, am urlat dupa el, dar a venit momentul sa-mi iau viata in piept fara sfaturile si indrumarile lui.
"Cand ceva se termina, se termina!" A fost o zi de 16 iunie 2010 in care viata lui s-a terminat, el-OMul s-a dus spre alte lumi si alte dimensiuni (unde sper sa-i fie mai bine), iar eu-noi am ramas aici pana ne-o veni si noua randul. La fel a fost poate un ultim moment din anul 2010 in care mi-am zis "gata", nu voi mai plage, voi zambi mai mult ca tatal meu nu ar fi vrut sa fiu mereu trista, voi ajuta mai mult si voi iubi mai mult (daca n-am apucat asta cu tata, cu mama voi fi mai atenta, sa nu regret apoi ca n-am facut-o..).
M-am lepadat de hainele negre si de regrete! M-a imbracat colorat asa cum si viata trebuie sa fie colorata, am zambit si mi-am promis ca el va ramane reperul meu in viata, ca-l voi iubi mereu. Tata a fost un OM, intelept, puternic, harnic si de-ajutor. Voi incerca sa fiu si eu macar jumate din ce-a fost el!
Odihneasca-se in pace.
Dumnezeu ni le da toate cu un anume scop. Cred asta si ma ajuta se merg mai departe!
Toti trebuie sa mergem mai departe, de dragul celor pierduti, de dragul nostru!
La multi ani,Tuchi!
Noi toti cei care suferim pierderea unei persoane dragi trecem prin ce descrii tu mai sus...Fiecare o face in felul sau,in ritmul sau...in perioade de timp mai lungi sau mai scurte...
E adevarat ca ii vom pastra mereu in suflet,ei sunt vii in inimile noastre si categoric nu vor sa ne vada ca suferim...Imi imaginez ca se intristeaza si ei,ca nu se pot bucura de frumusetea de dincolo...
Trebuie sa ne gandim la ei si la cei langa care am ramas si sa incercam sa ii facem pe toti fericiti...pentru ca daca ii iubim ne dorim ca ei sa fie fericiti nu?
Tuchi,te admir,iti admir taria si decizia de a incepe anul mai optimista...si eu imi propun la fel ca tine dar am zile cand cedez...te pup si iti doresc sa reusesti tot ce ti-ai propus pt.noul an.Ioana,ai dreptate,tot ce se intampla in viata noastra se intampla cu un scop...pe mine durerea ma schimbat enorm,mi-a schimbat felul de a gandi,vad altfel viata,oamenii,nu stiu...dar moartea mamei a facut din mine un alt om...mai trist...dar mult mai realist...te pup Ioana si te mai asteptam sa vorbim,asa ne va fi mai usor sa trecem peste durerea din sufletele noastre...
Sunt deacord cu cele 3Legi ale spiritulitatii:nimic nu este intamplator in viata noastra si ca totul este programat sa se intample,dar cu cea de-a4aLege nu pot fi deacord..."Cand totul se termina ..."viata mea s-a teminat odata cu plecare fiului meu ...si merg mai departe,dar cu ce?...cu lacrimi,durere si dor...
lili
Am citit cele 4 legi.Sunt de acord cu ele dar le accept cu greu...nu e usor.Eu nu cred ca am evoluat cu nimic dupa moartea lui Calin, dimpotriva..
Cum poti evolua cand iti moare cel pe care-l astepti de o viata?As vrea sa stiu!Poate gresesc, nu stiu..
Noi, oamenii incercati vrem lucruri concrete de care sa ne agatam ca sa ne continuam viata.
E adevarat ca viata continua fara sa facem noi nimic dar vorba lui Lili..cum continua?Cu durere mare, cu suferinta.
Draga Narcisa, si eu am zile/momente in care cad, sunt si eu om.... dar ma intaresc iar amintindu-mi de tatal meu drag pentru care nu exista "nu pot" sau "nu vreau". Parintii nostri ne-ai iubit si sunt sigura ca ne iubesc si acum dar intr-un alt fel... si s-ar intrista sa ne vada slabi, tristi , amarati...
Stii duminica aceasta am mers la biserica sa aprind o lumanare (s-au implinit 7 luni de la despartirea de tata si tin cont de fiecare luna si fiecare zi), am ramas putin la slujba si preotul tocmai spunea de iubirea ce trebuie purtata parintilor... Cum trebuie sa regretam greselile si sa ne cerem iertare lor vii, sau morti. Eu fac asta si acum, parca asa il simt mai aproape.
Curaj!
Dumnezeu sa ii aiba in paza, la fel si pe noi!
Trimiteți un comentariu