27.08.1943-26.01.2010
Trecatoare-n asta viata ai fost,
acum vesnic printre stele esti,
durerea-n suflet ne ramane,
si stim doar noi cat ne lipsesti....
nici macar moartea nu poate pune capat iubirii mele pt.tine....
te iubesc...
Trecatoare-n asta viata ai fost,
acum vesnic printre stele esti,
durerea-n suflet ne ramane,
si stim doar noi cat ne lipsesti....
nici macar moartea nu poate pune capat iubirii mele pt.tine....
te iubesc...
27 de comentarii:
Sa ne rugam astazi impreuna la Dumnezeu sa ii daruiasca lui Floarea lumina vesnica si lui Narcisa liniste sufleteasca si putere!
Dumnezeu sa o odihneasca in pace!
Noi toti suntem o pulbere de stele
si toti ne ducem printre ele ,dar gandurile noastre alaturi de Narcisa trebuie sa o ocroteasca ca sa numai simta lipsa de dragoste parinteasca pamanteana,caci de acolo de "sus"
mama ei este mereu langa gandurile si sentimentele ei.
Dumnezeu sa o aiba in sanul lui Avram pe mama
Floarea!
Maicuta mea scumpa,astazi se implineste un an de cand ai urcat in cer pt.totdeauna...imi lipsesti enorm...aseara te-am simtit langa mine,pt.a nu stiu cate-a oara mi-ai aratat ca ma auzi,ca ma vezi,multumesc mami ca ai venit...imi era dor sa te stiu langa mine...aseara ma luat somnul vorbind cu mama...D-zeu sa o ierte si sa o odihneasca in pace,va multumesc ca-mi sunteti alaturi...
Dumnezeu sa o poarte pe mama ta Floarea ,spre limanul cel linistit si fericit"in loc cu verdeata,in loc de odihna,de unde a fugit toata durerea,intristarea si suspinarea...."
Suntem alaturi de tine, cu gandul si sufletul Narcisa si impreuna, ne rugam ptr.sufletul mamei tale,iar tie sa-ti da Dumnezeu puterea sa depasesti momentul!
Lili
Dumnezeu sa O odihneasca!
Dumnezeu sa o ierte si sa o odihneasca pe Floarea,îngerul chemat de El pentru a sta alături de ceilalți îngeri care au plecat dintre noi prea devreme...Ioana
Draga Narcisa sunt cu sufletul alaturi de tine.Stiu ce inseamna sa-ti pierzi si mama.Am pierdut-o cand aveam 22 de ani.Dumnezeu s-o odihneasca!
Bunul Dumnezeu sa-i dea pace si liniste vesnica.
Iar celor ramasi putere si alinare sufleteasca.
dumnezeu sa-i odihneasca in pace pe toti cei plecati dintre noi .dumineca o sa facem si noi pomenirea de 40 de zile de cand maicuta noastra scumpa ,terezia ne-a parasit.m-am gandit intotdeauna cu groaza la acest moment ,dar e mult mai greu de suportat atunci cand se intampla cu adevarat .parca sunt in transa ,ma trezesc vorbind singura ,spunandu-mi nu se poate o caut cu ochii prin casa ma uit la patul in care dormea,dar e gol nu mai e nimeniiar visul acesta urat e de fapt realitatea . in 4 zile lumea noastra s-a prabusit . mami a avut un avc si am gasit-o cazuta langa pat . am dus-o la spital cat de repede am putut si dupa toate cate le-a primit dadea semne de revenire am inceput sa-i dam cate un pic de mancare ,iar ea saracuta ne tinea de mana ca nu pute vorbi era paralizata si credeam ca va bine oarecum totul . in tot acest timp tineam legatura cu surorile mele plecate in italia. nu ne-am gandit la moarte deloc si nici medici nu ne-au spus nimic decat sa asteptam .in 29 01 seara a mancat si dintr-o data a inceput sa respire mai greu sa-si dea ochii peste cap si totul s-a sfarsit nu s-a mai putut face nimic .a mai facut un avc hemoragic de data asta. a murit in momentul cand una dintre surori a ajuns la usa salonului. de atunci nu mai stim ce e cu noi . am facut tote cele de trebuinta mecanic nu-mi venea sa cred ca totul ni s-a intamplat noua am plans pana la epuizare toate ,intre timp a venit si cealalta sora si baiatul meu din italia . nu ne gasim linistea ne sunam una pe alta si plangem la telefon si ne intrebam oare nu am putut face ceva mai mult ca sa o scapam?e ffff greu ne lipseste tare mult.acum ne pregatim de pomana de 40 de zile si e cu atat mai greu cu cat ne gandim ca luna asta ar fi implinit 87 de ani. acum o sa-i sarbatorim ziua cu pomeni si lumanari la cruce .ne mai alina gandul ca bunul dumnezeu a chemat-o la el si a asezat-o intr-un loc cu fericire vesnica pentru ca ea s-a rugat foarte mult mai ales in ultimi ani maicuta draga nu te vom uita niciodata si te vom purta in inima noastra cat vom trai odihna cea vesnica dai-o ei doamne si lumina cea fara de sfarsit sa-i straluceasca ,prin mila lui dumnezeu ,amin
jeni
Draga Jeni,durerea este mult prea mare iar cuvintele mult prea mici...iti pot spune doar atat,iti sunt cu sufletul alaturi...
Socul este mare si va trebui sa treaca ceva timp pana putem accepta ca nu mai sunt...eu si acum am impresia ca este plecat undeva...
Noi suntem aici si te ascultam de fiecare data cand vrei sa vorbesti cu cineva...pentru ca intelegem,am trecut si trecem si noi prin aceste etape...
Rugaciunea o ajuta pe mama ta si te ajuta si pe tine si pe familia ta...Numai Dumnezeu va da linistea sufleteasca si puterea de a trece peste aceasta incercare.
Dumnezeu sa o ierte pe Terezia si sa o odihneasca in pace!
Jeni,te inteleg perfect,si eu mi-am pierdut mamica si stiu cata durere si dor se strang in suflet...mai ales acum,zilele acestea,cand toti duc martisoare si flori la mame,noi ne lovim de cruda realitate...durerea nu va treca niciodata,dorul va deveni din ce in ce mai mare...dar nimic si nimeni nu-i poate aduce inapoi si noi suntem nevoite sa invatam sa traim cu durerea in suflet si sa mergem mai departe...greu...dar trebuie,eu si acum imi astept maicuta...am zile cand ma omoara dorul de ea,eu am inceput sa ma rog pt.sufletul ei,ma duc foarte des la ea,acolo fiind locul in care imi gasesc linistea...te rog sa fi tare,si gandeste-te ca ea te vede,te aude,doar ca nu ne poate raspunde...ea e vie,intr-o lume fara durere...D-zeu a creat o legatura puternica intre mama si copilul ei si nici macar moartea nu o poate rupe....te pup si D-zeu sa o odihneasca in pace pe mama ta.
va multumesc pentru intelegere si va multumesc ca ma ascultati.am nimerit din intamplare pe acest blog (oare?)si am plans cand am vazut atata durere si m-am bucurat pentru atata compasiune .cuvintele voastre sunt adevarate ;pansamente ;sufletesti.eu sunt in faza de negare a celor intamplate .nu am fost la mormant decat o data de cand am inmormantat-o. eu inca o mai astept sa vina, sa apara de uneva ,sa o aud ca ma striga sa fac sau sa-i dau ceva .cad ma trezesc ma uit prima data la patul ei ....dar e gol si primul meu gand si primul meu cuvant este:mami.ma rog in fiecare zi pentru ea asa cum poate nu am facut-o niciodata in toata viata mea si cum o voi face pentru tot restul vieti.dumnezeu sa o asezela locul de mantuire vesnica,amin
jeni
Jeni,am inceput sa cred ca nimic nu este intamplator.Dumnezeu ne scoate in cale in momentele grele oameni care ne ajuta sa le depasim intr-un fel sau altul...Asa s-a intamplat cu noi toate cele care scriem pe acest blog...fiecare am simtit acest ajutor.
Aici pe blog ne sprijinim,ne intelegem reciproc.
Este fireasca starea ta,mie mi se mai intampla si acum sa nu imi vina sa cred ca este real tot ce se intampla...inca astept sa ma trezesc din acest cosmar...
Asa cum iti spunea si Narcisa,ii poti vorbi mamei tale..ea te aude si stie exact tot ce ai in suflet...Dupa mine(din ce am simtit eu) rugaciunea este singurul" tratament",numai prin rugaciune ne simtim mai aproape de ei si ne linistim putin sufletele...
Dumnezeu sa ne ajute!
Adevarat,nimic nu este intamplator pe lumea asta,dovada este aici...intru-n anume moment (cand poate aveam cea mai mare nevoie de o mangaiere, fiecare in parte ),am gasit acest blog,al unui minunat om, Marilena(careia-i multumim ca exista!). Un blog unde gasesti cuvinte calde si sincere de care toate avem atata nevoie!Am citit trista ta poveste,am citit ce ai scris si ca una care a trecut (si)prin o asemenea durere,iti inteleg trairile mai ales acum cand rana este prea vie si-ti sunt alaturi cu tot sufletul meu.Ce as pute sa-ti mai spun?...incearca sa te intaresti si sa te rogi.Plangi daca simti nevoia,vorbeste cu si despre ea,agata-te de ceva, dar nu te izola!Nu dau sfaturi nimanui,fiecare isi traieste durerea in felul lui dar iti pot spune ca pe mine rugaciunea,milostenia si Sf. Maslu, m-au ajutat sa trec peste perioadele cele mai negre din viata mea.Roaga-te Jeni,roagat-te din toata fiinta ta ptr. sufletul mamei tale,ptr. linistea ta si a familiei tale si vei vedea ca incet, incet,lucrurile se vor mai aseza si vei gasi acea cale spre a merge mai departe...
Dumnezeu sa o odihneasca in pace pe mama ta Terezia!
Sunt alaturi de tine Jeni si ma rog Bunului Dumnezeu ,sa-ti dea acel strop de liniste si intelepciune de care ai nevoie acum!
Jeni spun astazi la pomenirea mamei tale impreuna cu voi,Dumnezeu sa o ierte pe Terezia,sa o odihneasca in pace!
Sunt cu sufletul alaturi de voi,Dumnezeu sa va dea putere si liniste sufleteasca!
dumnezeu sa o ierte si sa o odihneasca in pace pe maicuta noastra draga! iti multumesc draga mari pentru tot .pentru cuvintele tale de compasiune in care se simte suferinta. ieri (sambata)am facut pomana pentru mami iar azi am ridicat paus(panaghie)la biserica.am facut toate pentru ea si cu gandul la ea si crede-ma chiar vorbind cu ea. am fost si la cimitir si nu-mi vine sa cred ca scrie numele ei pe cruce.ma-u sunat plangand surorile din italia ,ar fi vrut sa fie si ele aici dar .... acum au plecat toate rudeniile si sunt iar singura pot sa plang in voie ,sa vorbesc singura prin casa. mai inainte m-am uitat iar la pozele cu mami facute cu diverse ocazii si imi zic ca nu pote fi adevarat cand imediat imi apar cele de la inmormantare. mi se rupe inima cand ma gandesc ca nu o voi mai vedea-o niciodata decat asa. imi pare rau pentru voi toate de pierderile pe care le-ati suferit si sunt alaturi de voi sa spunem cu tote dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca in pace pe toti cei dragi ai nostri plecati spre vesnicie.vesnica lor pomenire!
Jeni,cunosc acel sentiment de singuratate...cand toate rudele pleaca si tu ramai si te gandesti ca langa tine e un mare gol...te simti singur si debusolat,te intrebi cum sa mergi mai departe cu aceasta durere...
Am fost cu gandul la tine...
Singurele amintiri cu ei ne raman fotografiile si filmuletele si constatam ca parca sunt prea putine...Nu ne gandim niciodata ca ele pot ramane importante peste ani...
Jeni pe prima pagina a blogului ai adresa mea de mail daca vrei sa imi vorbesti sau sa imi trimiti ceva de publicat in memoria mamei tale.
Dumnezeu sa te intareasca iar Tereziei sa ii dea lumina vesnica!
Jeni,te rog sa imi trimiti o fotografie cu mama Terezia pentru ca Narcisa va face un alt filmulet in care am vrea sa fie ei toti..
dragele mele imi cer scuze ca nu am intrat de mult pe blog dar asta nu inseamna ca nu m-am gandit la voi .eu sunt de la tara si acum cu venirea primaverii am f mult de lucru ceea ce imi face f bine desi la tot pasul vorbesc cu mami.stiu cat de mult ii placea si la ea afara ,la soare ,sa vada ce fac si cum fac si sincer uneori parca ma si zapacea cu atatea indicatii.acum imi lipsesc f mult . draga marilena imi pare rau ca nu am fost langa tine cu o vorba de alin in 18.03 cand puiul tau ar fi devenit major.te rog primeste acum toata compasiunea mea ,dumnezeu sa-i dea lumina vesnica iar tie puterea de a merge mai departe pentru fetele tale si chiar pentru fiul si sotul tau ,pentru a-ipastra vii in memoria voastra. o sa incerc sa trimit cateva poze cu mami cu ajutorul fiicei mele ,ca eu sunt cam noua cu calculatorul desi il avem de cativa ani buni.azi mami ar fi implinit 87 de ani.o sa mergem la cimitir cu flori si lacrimi .inca nu pot sa cred ca este adevarat.e foarte greu .ieri mi-am luat inima in dinti si am facut ordine prin lucrurile ei . inca mai au mirosul de mami. va salut pe toate si va doresc multa sanatate si putere de a merge mai departe o primavara plina de pace si lumina cu mult drag ,jeni
Iti multumesc pentru gandurile tale bune Jeni,sunt si eu alaturi de voi..stiu cat de greu este sa nu poti sa ii spui "La multi ani!"
Dumnezeu sa o odihneasca in pace pe Terezia!
a trecut ceva timp de cand nu am ami scris nimic dar asta nu inseamna ca nu am citit sau nu m-am gandit la voi dragi prietene in sfarsit azi mi-am facut timp sa scriu cateva cuvinte e vara ,e cald si e frumos si nu pot sa nu ma gandesc cat de mult ii placea si mamei mele acest anotimp toata ziua era afara si avea treaba ba cu noi sa facem ce trebuie,ba cu gainile care mai sareau gardul in gradina ,ba cu caini care treceau prin gradinisi mai rupeau cate ceva in rest era cu cartea de rugaciuni in mana si cu rozalul credeti-ma ca parca o vad .imi sunt inca atat de vii in memorie toate vorbele,miscarile,gesturile si nu cred ca le voi putea uita vreodata mi-e dor de ea ,mi-e dor de vocea ei mi-e dor chiar de faptu ca ma certa ca nu fac cum zice ea ,,cum trebe,, ma duc in cimitir cu flori ,cu multe ganduri si vin inapoi cu si mai multe ganduri si o mare durere :ca nu poate veni cu mine acasa pentru ea acasa e alt loc decat cel in care sunt si eu de cand cu moarte ei privesc cu alti ochi tot ce ma inconjoara ,oameni ,lucruri ,vorbe incerc sa trec peste toate dar cred ca niciodata nu voi mai putea sa fiu eu cea dinainte va salut pe toate si va doresc o vara placuta
cu multa sanatate
Ma bucur sa primesc vesti de la tine Jeni,e adevarat ca pierderea unei persoane dragi ne schimba si ne face sa vedem totul cu alti ochi...
Categoric vom purta ceva in suflet cu noi cat vom mai fi pe acest pamant...
Ma bucur sa aud ca esti aici cu noi ,prezenta mereu...Te imbratisez cu mare drag si iti doresc si eu multa sanatate si multa liniste sufleteasca!
Dumnezeu sa o odihneasca pe mama ta!
Va salut dragele mele prietene si totodata imi cer scuze ca nu am mai scris nimic de atata timp dar asta nu inseamna ca nu am intrat pe blog sa vad ce mai faceti.
Am avut o vara plina si imbelsugata deci mult de munca prin gospodarie dar acest lucru nu a sters durera faptului ca mama a plecat spre vesnicie
Acest lucru s-a amplificat atunci cand in luna august au venit toti acasa .Atunci am simtit mai acut lipsa ei Atata bucurie era in ochii si in glasul ei cand eram toti, cand trebuiau sa ajunga,,fetele,,acasa nu stia pe care sa-l asculte, la care sa se uite !Acum ne-am adunat din nou toti si am plans, de data asta casa nu a mai fost plina de rasete si voie buna ci de lacrimi si durere. Ori de cate ori vine vorba despre mama imi dau lacrimile si durerea revine insistenta si nemiloasa. Niciodata nu cred ca voi mai putea fi cea dinainte,nici o bucurie nu cred ca va mai fi deplina. Acum, ca de atatea alte ori toti au plecat, am ramas cu fiica mea care e cl a12a si de care trebuie sa fiu aproape cu tot ce tine de acest lucru :scoala,ore,banchet,bac si cate altele .E bine ca totusi nu voi cadea in monotonie odata cu venirea anotimpului rece
Va doresc la toate sa puteti trece peste momentele grele si sa ne auzim cu bine .Va doresc tot binele din lume si pace sufleteasca . va salut si va imbratisez,cu drag,Jeni
Jeni,ma bucur sa gasesc vesti de la tine.
Imi pare rau dar ai mare dreptate...viata noastra este alta,nu va mai fi cum a fost...nu ne mai putem bucura pe deplin...
Faptul ca ai fost foarte ocupata nu a sters durerea dar sper ca a mai alinat putin ...in sensul ca atunci cand mintea ne este ocupata ne concentram atentia asupra a ce avem de facut...nu ne gandim numai la durere...
Mult succes fetei tale!Te imbratisez si te mai astept aici cu mare drag.
Dumnezeu sa fie cu voi si sa ii dea odihna vesnica mamei tale!
va rog sa-mi trimite-ti si mie o poiezie pt tatal meu de la copii si sotie va rog prin chiquitita2241@yahoo.es
Draga mea,nu stiu daca am o poezie care sa ti se potriveasca...daca gasesti una care sa iti fie aproape de suflet si sa te aline ma bucur.Dumnezeu sa iti dea putere!
Cu gandul la tine am scris astazi o poezie care sper sa iti aduca un zambet in suflet.
AI LUAT CU TINE
În suflet astăzi sunt mai mică,
Mă apasă o durere grea.
Privesc spre cer şi-mi este frică,
Să fii aici din nou aş vrea.
Căci tată, tu ai luat cu tine
Pe steaua ta când ai plecat
Şi zâmbete şi clipe line
Şi ne-ai lăsat cu mult oftat.
O văd pe mama azi cernită,
Cu ochii roşii căutând...
Doar tu ai şterge faţa tristă,
Surâs din ceruri trimiţând.
Te-ai dus pe-o cale neîntoarsă
Şi-o lacrimă tu ne-ai lăsat,
Când poţi ,mai vino şi pe-acasă,
Goneşte norul aşezat.
Trimiteți un comentariu