Confruntarea cu moartea – Experimentata de fiecare
Confruntarea cu moartea este o experienta a vietii pe care nimeni nu o doreste. De multe ori viata se aseamana cu inotul in ocean in timpul mareelor. Chiar daca stim cum sa inotam si sa sarim deasupra valurilor mari la momentul potrivit, cand ne asteptam cel mai putin – atunci ce intampla. Suntem in larg, invartindu-ne si topaind in adancul oceanului cu gura plina de nisip. Daca ne zbatem, ne ia mai mult timp sa iesim la suprafata. Daca plutim in sens cu curentul, iesim direct deasupra. A te lasa sa plutesti atunci cand esti speriat este un lucru greu. Necesita incredere si concentrare. Confruntarea cu moartea unui apropiat drag, este similara. Pentru a face fata, e nevoie de incredere.
Moartea este insotita aproape intotdeauna de intrebari – in special “de ce”. Daca ne confruntam cu propria noastra moarte sau cu moartea unui apropiat drag, cerem raspunsuri. “De ce se intampla aceasta? Ce am facut ca sa merit acest lucru? Exista viata dupa moarte?” Cu cat mai repede invatam sa plutim pe apa – sa ne incredem – cu atat mai usor va fi sa descoperim raspunsurile pe care le cautam.
Confruntarea cu Moartea – Pozitia adevarata
Cand te confrunti cu moartea, solutia este aceeasi indiferent daca moartea este a ta sau a unui apropiat drag tie. Indiferent cat de greu este sa acceptam, trebuie sa intelegem ca moartea este o parte a vietii. Asa cum cineva a spus in gluma, moartea este singurul lucru din viata care vine 100%.
Este de folos sa realizam ca in timp ce trupurile noastre sunt muritoare, toate fiintele umane sunt vesnice – sufletul si duhul nostru nu vor muri niciodata. Duhul nostru – esenta a ceea ce suntem noi – va trai in veci.
Confruntarea cu Moartea – Nu este dragoste mai mare
Confruntarea cu moartea nu a fost o problema pentru Adam si Eva – primii oameni care au trait pe pamant. Totusi, odata ce ei au pacatuit impotriva lui Dumnezeu, lucrurile s-au schimbat. Moartea a fost un rezultat al pacatului neascultarii lui Adam.
Poate ne gandim ca moartea este sfarsitul, insa nu este nici un sfarsit in planul lui Dumnezeu. Cu totii suntem fiinte vesnice din perspectiva lui Dumnezeu. Te-ai intrebat vreodata, de ce in ciuda faptului ca trupul tau imbatraneste, tu nu te simti “in varsta” in interiorul tau. Motivul este ca duhul tau este vesnic. Biblia spune ca Dumnezeu a pus vesnicia in inimile noastre (Eclesiast 3:11).
Confruntarea cu Moartea – Unde este problema?
Confruntarea cu moartea este influentata in mare masura de ceea ce credem despre Isus Cristos. De asemenea, acest lucru afecteaza si locul unde ne vom petrece vesnicia. In dragostea Sa infinita, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Sau, Isus, sa moara pentru noi. Atunci cand credem in Isus Cristos si intelegem ca EL a murit ca pedeapsa pentru pacatele noastre, avem garantata pentru totdeauna viata vesnica impreuna cu El.
Daca esti un copil al lui Dumnezeu, moartea este o promovare. Vrei sa fii cu Dumnezeu pentru totdeauna? Intelegi ca singura optiune, in afara de aceasta, este separarea vesnica de El? Isus a spus: “... Eu sunt invierea si viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai. Si oricine traieste, si crede in Mine, nu va muri niciodata. Crezi lucrul acesta?” (Ioan 11:25-26).
http://www.allaboutlifechallenges.org/romanian/confruntare-cu-moartea.htm
7 comentarii:
Interesant articol,chiar ieri vorbeam cu un vecin care imi povestea de un coleg de serviciu care e pocait,ca el nu crede in viata dupa moarte,ca ai murit,gata sa terminat...eu i-am zis ca nu este asa,D-zeu este viata,lumina,invierea,si ca indiferent de pacatele noastre tot traim vesnic in ceruri,toti inviem din nou,unii pentru viata vesnica luminata iar altii pt.invierea osandei...Eu cred cu tarie ca exista viata dupa moarte,am citit ca noi aici pe pamant traim intr-o lume a umbrelor,abia ajunsi in cer vom trai viata adevarata...
A pierde pe cineva drag ,a te confrunta
cu moartea indiferent ce teorii ni
se descriu este o tragedie a unui drum
fara intoarcere.
Toti murim dar asa cum este oranduit ,
copiii isi ingroapa parintii iar partenerii
de-o viata, unul pe altul.
Ce frumos ai spus Narcisa ,parca ma linisteste afirmatia ta ca, abia ajunsi in cer vom trai viata adevarata...Sper ca si Cosmin , sa continue sa traiasca viata adevarata..viata pe care aici pe pamant nu a mai apucat sa o traiasca...sa o descopere ...sa se bucure de ea....
Fiti sigura de asta doamna Nuti,stiu ca este greu de acceptat,este dureros,dar ganditi-va ca este intr-o lume mai buna,fara durere,fara intristare,stiti?sambata am aprins lumanare pt.toti ai nostri de aici de pe blog...D-zeu sa-i odihneasca in pace....Eu asa gandesc,pt.mine mama e vie,e bine,ma vede,ma aude,dar este intr-o lume in care nu exista telefoane si nu ne putem auzi...dar dragostea,gandul,sufletul meu sunt cu ea...si stiu ca si ale ei sunt cu mine...doar acest gand imi da puterea de a merge mai departe...incercati si dvs.da?va pup
De cand a murit Calin am fost la biserica f des, am aprins lumanari pentru el si ptr toti mortii.Stau cateodata in biserica, parca sunt pierduta, nu stiu ce sa fac...si nu stiu ce caut acolo...sunt dezorientata.Ma uit acuzator la tablourile cu sfinti si ii cert in interiorul meu ca mi-au rapit omul cel mai bun de pe pamant.
Stiu ca gresesc..dar parca asa ma razbun ...pe ceva anume...
Eu nu mi-am gasit linistea in biserica...
In Isus , cred cu tarie, citesc mereu sa aflu cat mai multe despre spiritul nemuritor, dar inca nu ma simt stapana pe mine..
Eu, cateodata am senzatia ca Dzeu m-a cam parasit!
Cand pierzi pe cineva sau ti-se intampla ceva rau,ai tendinta sa intrebi de ce?de ce mie?sa cauti vinovati,sa cauti raspunsuri,dar nu este bine ca noi sa-i cerem socoteala lui D-zeu,necunoscute sunt drumurule Lui,tot ce ni-se intampla in viata ne-a fost scris,sunt incercari ale vietii si depinde de noi cum le facem fata....pe mine biserica ma ajuta,acolo ma simt mai aproape de mama si dand leturghi,punandu-i lumina sunt impacata cu gandul ca faptele mele o mai ridica pe maicuta mea la lumina...
Trimiteți un comentariu