Ma topesc in albastrul ochilor tai,
Tanjesc dupa o calda imbratisare.
Mi-e dor de surasul tau bland
Si de a ta chemare.
Timpul trece ducand cu el
Zile de liniste aparenta,
Urmate de furtuni
Ridicate de nicaieri…
In sufletul meu schimbator si ranit,
In care jumatate ai fost tu.
Incerc sa pansez rana ramasa
Ca o pecete pe cat mai am de trait,
Dar dorul din mine nu ma lasa.
Sangerez…,
Mutilata pe viata…
4 comentarii:
Cam asa ma simt si eu.Am sufletul mutilat.Adica ce a mai ramas din el, pentru ca o parte din el a ramas la Corbeanca, intr-un cimitir...
Marilena draga, tu esti o
mamica fericita si nu vreau sa fii
prea dura cu tine ,indreapta-ti rostul
spre cresterea si educarea nestematelor
tale ,probabil aceasta este menirea ta
pe pamant.
Te inteleg perfect,asa este,ramai mutilat pe viata...un cuplu cand se formeaza devine unul singur,un intreg,iar acum acel intreg nu mai exista,jumatate din tine a plecat pt.totdeauna si de aceea nu te mai simti intreaga...dar golul din sufletul tau este ocupat partial de fete,prin ele Vali exista in viata ta,ele arata dragostea voastra si va dainui vesnic...
Este viata care trebuie sa o infruntam cu capul sus , intodeauna ne va mutila...Timpul vine si ia cu el tot ce este cu adevarat gingas , ia dragostea , fericirea iar in schimb ne va lasa amintirea care chiar noi refuzam sa ne aducem aminte ,pentru ca desi este placuta ne va durea...
Trimiteți un comentariu