În lumea numelor străine,
Mă simt, şi eu, un străinez,
Iau telefonul lângă mine
şi n-am ce număr să formez.
Trăiesc, fără speranţă, drama
Că neamul meu, acum, e frânt,
Mi-e dor de tata şi de mama,
Dar nu au număr, la mormânt.
De convorbiri cu ei sunt gata
şi în necunoscut mă zbat,
îi sun pe mama şi pe tata,
Dar crucea sună ocupat.
Au numere secrete parcă
şi aparatul n-are ton,
Deodată aflu şi tresar că
Nici moartea n-are telefon.
Mi-e dor de voi, părinţi din moarte,
Cu lacrimi bine vă cuvânt,
Şi uit că aţi plecat departe
Şi n-aveţi roaming, sub pământ.
Formez un număr, oarecare,
Întreb precipitat de voi,
Dar ştiu că mort e cel ce moare
şi nu mai vine înapoi.
Şi, vai, de-atâta timp încoace,
Vă chem şi-n visuri, să v-ascult,
Dar iarba pe morminte tace,
Cu număr desfiinţat demult.
Şi, dacă o să ţinem minte,
Probabil, când o fi să mor,
Am să vă caut în morminte,
Pe-un număr de interior.
7 comentarii:
Foarte frumos si adevarat,cuvinte intelepte spuse de un om intelept,D-zeu sa-l odihneasca in pace...ce bine ar fi fost sa existe telefoane,sa-i putem auzi pe cei dragi noua...
si eu imi doream poate un numar de telefon sa sun, sa-i aud vocea tatei.. dar nu stiu...
nu stiu ce s-a intamplat cu mine! am obosit sa plang, am obosit sa caut raspuns la miile de intrebari chinuitoare ce le am. stiu doar ca el nu mai e! si oricat il rog pe Dumnezeu sa faca un schimb, nu-mi raspunde rugamintii. si oricat ii vorbesc tatalui meu drag nici el nu-mi raspunde... nici un vis, nici o adiere de aer parca nici un semn! si cu cat ma gandesc mai mult simt cum innebunesc. doar el, TATA, imi era alinare, ghid si prieten si acum sunt singura, parca dezbracata in intuneric si frig!
Doamne, te rog inca, dami-l macar pentru o clipa inapoi chiar daca e vis sau nu!
Pe 9 aprilie ar fi fost ziua lui, a 65-a, dar ceasul lui, timpul lui s-a oprit la 64.. Am sa fiu langa el, la mormantul lui sa reinnoiesc dorinta lui, a noastra.. sa visez cu ochii deschisi ca-i sarut mana, ca-l imbratisez. Doamne , ai grija de tatal meu
Tuchi,trec si eu prin ce descrii mai sus...dorul devine insuportabil uneori...dar nu putem schimba nimic...
Te imbratisez,nu pot decat sa fiu alaturi de tine...
Daca vrei imi poti trimite ceva in memoria tatalui tau,sa publicam de ziua lui...
In astfel de zile ne dorim cu atat mai mult sa ii avem aproape,sa le spunem cat ne lipsesc si tot ce avem pe suflet...
Dumnezeu sa il odihneasca in pace ,iar tie sa iti dea putere!
Minunata poezie imi aduce aminte de
tanarul interpret Robertino Loreti
care cu multi ani in urma interpreta
o melodie in care era vorba de trucul
unui tata ce-i oferea baietelului caruia
ii murise mama, posibilitatea de a vorbi
cu ea din ceruri la telefon.
Din tot sufletul multe dintre noi ne-am dori
macar un simplu"alo"de la ai nostri disparuti.
Mi-e dor ...mi-e dor de toti...parinti,copil...si as da oricat sa pot da timpul inapoi si sa mai aud un :"alo,mam sunt bine..."
As da ani din viata mea sa le mai aud o data vocile: mamei, si lui Calin.Cei care m-au iubit cel mai mult.
Am căutat poezia pe net, am ajuns aici... Mulțumesc, oameni frumoși, mi-ati fost atat de aproape în clipele cele mai grele, doliul acela sufocant. Mulțumesc ❤
E 9 aprilie iar...
Azi am fi împlinit 71 ani, el s-a oprit la 64... Eu încă îl văd în mine, îl văd în copiii mei. Il simt mereu lângă mine.
Anca (Tuchi)
Trimiteți un comentariu