Fiind micut,mergand printre alei
Ai dat de o nuia de tei
Si-ai ridicat-o intr-o joaca
Spunand ca vremea o sa treaca
Si tot razand m-ai prins de mana
Tu,mama mea,cand o sa fii batrana
Un sprijin iti va fi de ajutor
Acest baston de tei,insotitor.
L-ai masurat pana la a mea mana
Zicand,mamico,nu e nici o gluma
Din batul asta am sa-ti fac
Baston frumos si dat cu lac.
Ti-am zis ca mai sunt ani pan-atunci
Sa-l lasi acolo ,sau sa il arunci
Caci cariile -n timp il va atinge
Va putrezi si se va frange.
Dar tu copil nerabdator
Tot mi-ai facut ,insotitor...
De parca tu stiai ca mana ta
Nu va mai fi pe mine-a ajuta.
Nuti Ignat
6 comentarii:
Frumos si emotionant!Felicitari Nuti!
Frumos...
Multumesc!!traiesc din amintiri, cu amintirile...
Pe cand avea Cosmin vreo 5 anisori ,gasise un bat si cu mintea lui nevinovata de copil s-a gandit sa-mi faca baston si a venit la mine si mi-a zis;"uite mama,am sa-ti fac un baston pentru cand vei tu batrana..."Oare Dumnezeu l-a "pregatit" de mic pentru plecarea asta timpurie?
Se spune ca atunci cand venim pe lume ,subconstientul nostru pastreaza vag conventia facuta de noi insine
cat si cand vom pleca de la scoala vietii de pe pamant.
Asa si Cosmin s-a grabit sa-ti asigure sprijinul la batranete de mic copil stiind ca nu va avea posibilitatea sa o faca el.
Poezia ,mai ales ca este inspirata dintr-un fapt real, este asa frumos
conceputa ca nu se poate cat de insensibil ai fii sa nu-ti curga o lacrima pe obraz.
Poeziile tale Nuti imi rascolesc amintiri ...cand eram obosita(in tipul vreunei excursii in care trebuia sa urc,sau acasa cand urcam cele 4 etaje)Alin imi spunea sa ma sprijin de el si eu ii spuneam "lasa ca o sa am timp la batranete "...Si uite ca batranetea a venit dar "toiagul"este prea sus si prea departe sa ajung la el...
Te imbratisez Nuti!
Va imbratisez si eu pe toate..poate asa ducem mai usor durerea ..durerea unei pierderi...
Trimiteți un comentariu