Parca am ramas numai eu singura de pe lume incremenita-n loc,privind cu mirare la toti cei care se agita prin jur…In departare se aud coline si globulete rosii au inceput a zambi pe la ferestre…clinchete de clopotei si beculete colorate au aparut peste tot,semn ca sarbatorile se apropie…motiv de bucurie pentru cei mai multi dintre noi,voie buna si veselie pe fete de copii…
Motiv de intrebare si framantare pentru altii…Noi cum vom trece peste aceasta perioada?A gasit cineva formula miraculoasa care sa amorteasca durerea,sa intoarca timpul inapoi fie si pentru o noapte…noaptea magica?(in care sa fim cu toti cei dragi la un loc?)
Voi ce credeti ca ar trebui sa facem pentru a ne putea bucura de frumusetea sarbatorilor?Cum le depasiti?
10 comentarii:
Eu cred ca niciodata nu ne vom mai bucura ca inainte...tristetea face parte din noi si mai ales acum de sarbatori ne copleseste total...eu imi amintesc cand mergeam cu mama in magazine si cumparam tot ce ne sarea in ochii,nu era an sa nu cumparam decoratiuni,iubea ca un copil fiecare globulet si ii placea cand decoram casa,geamurile noastre erau cele mai frumoase,toti se opreau si admirau,iar ea era bucuroasa,in anul cand a plecat de langa mine,cu o luna in urma,nu ma mai ajutat sa le pun,dar o intrebam,mami asta unde,cum o pun?aveam niste fulgi de zapada si mi-a zis,pune pe geam ca o stea cazatoare...poate a fost un semn...ca o stea va cadea...imi lipseste enorm,chiar daca incerc sa fac totul la fel,un gol imens este in casa,in suflet,nimic nu-l va umple...dar fie ca vrem sau nu,trebuie sa mergem mai departe...la fiecare fulg de nea ma voi gandi la ea,orice fac,fac cu gandul la ea...si doar gandul ca si ea este langa mine imi da putere...cert este ca nici o sarbatoare nu va mai fi la fel...nici o bucurie nu va mai fi completa...
Mai devreme vorbeam cu Ildy despre brad...cand ma gandesc la impodobit bradul imi amintesc de veselia cu care noi patru ne roteam in jurul lui ,cantand colinde...ascultand colinde si asezand ornamentele...
Cel responsabil cu veselia a plecat sa zguduie cerul cu rasul lui...acum este langa brad liniste...si doi copii care il impodobesc...eu nu mai am putere...
Sarbatorile de anul trecut pentru mine au fost cumplit de grele...asa ca anul asta nu stiu cum voi trece...Voi privi cat mai mult cerul care sper sa fie instelat...si voi incerca sa simt prezenta lui Cosmin,care cu siguranta va fi langa noi...
Certitudinea ca exista doua lumi ,una vazuta ,in care suntem noi si una nevazuta in care sunt ei,imi va da putere si poate ma va face sa trec mai usor...
Vorbeam cu Lili pe mess acum cateva zile, si-i ziceam ca urasc iarna!Anul trecut au fost un iad sarbatorile, anul asta am luat-o de la capat, fara ,,tatu''cum obisnuiam sa-i zic...doamne, doamne unde esti?
O durere covarsitoare, asta au devenit pentru mine sarbatorile !
Anul trecut, inaintea primului Craciun fara el, am hotarat eu, de la mine putere, ca de-acum incolo nu va mai exista brad in casa noastra.
Dar i-am spus si lui Ciprian despre decizia mea.
Decizie cu care nu a fost de acord, in ruptul capului, desi mai avea putin si implinea 20 de ani.
Si m-am vazut nevoita sa scot bradutul nostru de 1.8 m si sa-l impodobim doar noi doi, intr-o tacere relativa.
Jale a fost cand am luat-o sistematic, inginereste, asa cum ne obisnuise el, sa punem intai instalatiile in forma de spirala, si abia dupa, restul ornamentelor.
Nu mi-a iesit chiar perfect, dar parca-l vedeam cum ne supevizeaza de undeva !
Fiecare glob pus in brad, imi picura o lacrima in suflet ( in ochi doar imi jucau, pentru ca Cipi nu suporta sa ma vada ca plang, considera ca nu merita lacrimile mele ); fiecare hohot de ras auzit prin pereti, de la vecinii care traiau sarbatorile din toata inima, ma distrugeau bucata cu bucata; fiecare colind cantat de copii la usa noastra, ma ravasea de durere.
Of Doamne, urmeaza inca un Craciun !
Cei plecati asteapta sa ne amintim
de ei cu bucurie caci trebuie sa le acordam atentie de sarbatorile crestinesti mai mult ca oricand .
Anul acesta este in trend sa punem fotografii in bradul impodobit, asa ca la loc de cinste o sa stea si fotografia fiului meu.
Sa-i vizitam la locurile vesnice unde sa aiba crengute de brad in care eu pun si cateva bomboane ,nu
se stie ce trecator nu are posibilitatea sa-si cumpere bomboabe de ciocolata si nu in ultimul rand sa ne rugam cu multa smerenie.
Sarbatorile din pacate, nu le mai astept cu bucurie ca in anii trecuti, din contra, parca astept sa treaca mai repede. Anul trecut nu am facut bradul, nu stiu inca daca il voi face in acest an, dar parca nu am nici o tragere de inima...
Nu e usor de loc sa privim cum timpul zboara si fie ca vrem sau nu trebuie sa trecem prin fiecare zi mai mult sau mai putin cu zambetul pe buze. Desi nu tse scursese decat o zi de la inmormantarea tatalui meu, i-am spus mamei "hai sa facem bradul, si-a dorit sa fie un Craciun frumos, pentru el sa prindem putere si sa construim atmosfera iernilor trecute atat cat mai poate fi construita" Cu inimile zdrobite, cu lacrimi siroind pe obraji, am pus in brad glob dupa glob, vis dupa vis, speranta dupa speranta si cate o lumanare aprinsa langa el. Era cu noi, l-am simtit acolo...a fost un Craciun in lacrimi si mai urmeaza unul si inca unul si nimic nu va mai fi la fel...Pentru noi Craciunul a fost insemnat uniune, familie, caldura, cadouri, vorbe frumoase...acum toate sunt doar amintiri, amintiri frumoase si pentru acele vremuri trebuie sa incercam sa adunam bucatile rasfirate ale sufletelor noastre si sa mai trecem peste un Craciun fara el...
Sarbatorile nu vor mai fii niciodata ce au fost candva.Ne vor lipsi intotdeauna zambetul lui, cuvintele frumoase si mai ales atmosfera creata de simpla lui prezenta.Imi e frica sa ma gandesc cum va fi.Cert e ca familia frumoasa si fericita de altadata nu va mai exista.Voi fi nevoita sa fac brad pt fetita, pt ca ea nu intelege inca absenta tatalui, care anul trecut ne-a asteptat cu bradul facut si casa impodobita, nestiind ca peste cateva zile va pleca de langa noi lasandu-ne sa petrecem Sarbatorile in lacrimi de dor.Sper ca macar ingerii sa se bucure de glasul lui duios...Pt mine NICIODATA nu va mai fii la fel...
Sarbatorile astea de iarna au o incarcatura deosebita.Noi cei ramasi trebuie sa le facem fata cum putem, pentru cei ramasi, pentru cei pe care-i iubim si-i vom iubi mereu, mereu...
Trimiteți un comentariu