Privind fotografia lui
Parca-i sopteste gandului
Si zambetul ramas pe a lui fata
Ca intr-un vis incepe-a prinde viata.
Si bucuria mea nemarginita
As tine-o intr-o clipa infinita
Si as lipi-o celor dinainte
Cu a lui zambet si a lui cuvinte.
O ,scumpul meu copil,ce dor mi-a fost
Ramai aici ,de pleci n-am nici un rost
C-am fi din nou,daca ai fi si tu
Cosmin,Cristina,eu si cu tatu.
Dar ,mama,am venit pentru o clipa
Cu al meu inger ,pe a lui aripa
Si nu te intrista,ca voi veni mereu
Privind fotografia ,aici voi fi si eu .
Nuti Ignat
5 comentarii:
Da ,nu am nici un rost fara baiatul meu si doar pozele lui, amintirile cu(si despre)el si gandul revederii imi dau puteri sa "merg"mai departe...
Frumoasa si graitoare poezie Nuti!Felicitari!
Te imbratisez cu caldura!
Cosmin ii sopteste mereu la ureche lui Nuti mesaje pline de dor...O poezie minunata,felicitari!
Frumoasa poezie,of ce bine ar fi daca macar pt o clipa i-am putea strange in brate...macar o clipa...
Va imbratisez cu drag,si va multumesc pentru felicitari....si chiar daca nu e asa reusita poezia ,ca si rima....niciodata nu m-am gandit la perfectiunea versurilor ..ci la ceea ce simt ,asternand simplu pe hartie...
cand pun obrazul pe poza lui ,parca simt ceva...ce imi transmite ...chiar daca ma podideste plansul ...plang..si apoi pun poza la piept...o stang la piept ..si-l simt aproape...
mi-e dor de el ,dar nu am ce face,incerc sa ma tarasc asa pana la capat..
A fost sortit sa plece grabit ,
culegand tu ca mama durere si .....
o fotografie ,asa a fost sa fie,
dar tu cat vei mai avea de trait
iti vei exprima in versuri iubirea catre o fotografie .
Te imbratisez cu drag!
Trimiteți un comentariu